De câteva luni mi-au venit in minte niște gânduri urate. De fapt nu sunt gânduri mai mult este vocea din gândul meu și îmi vin aceste cuvinte ca și când eu as vrea sa le spun dar încerc sa nu le spun. Vocea mea din cap îmi spune ca o sa mor (eu nu vreau) si alte prostii ca astea (nu vreau sa le scriu aici pentru ca sunt prea urate). Cum sa nu mai îmi spună vocea din gând astea? Plâng pentru ca vreau sa scap odată și sa fiu ca inainte cu mintea sănătoasă si cu viața normala. Eu ma rog zilnic la Dumnezeu de când mi-au venit gândurile astea de care nu mai pot sa scap/ Nu prea mai pot sa îmi scriu temele și cu lecțiile am rămas in urma de când am început scoala (mai scriu din ele când ma simt mai bine) pentru ca zic ca o sa se întâmple și ma opresc. La fel și pe Instagram sau pe Facebook nu prea vreau sa dau like deși as vrea sa dau. Ce as putea sa fac ca sa nu le mai am?
Ordonare:
După relevanţă
Mi-a placut partea cu Facebook-ul, deci... e ce trebuie.
Pai cum sa nu poti sa scapi de ganduri? Este mai usor decat crezi. Daca vrei sa scapi, scapi si gata. Daca stai as te agati de toate gandurile, nu scapi.
Tu ce ii ceri lui Dumnezeu cand te rogi? Rugaciunea ar trebui sa te reflecte pe tine, sa iti stabilesti in minte un scop clar si precis a ce vrei sa faci, este o discutie cu subconstientul in mare parte si te ajuta pe tine.
Iti zic eu ca ai avut aceste ganduri mereu, dar nu ti-ai dat seama. Tu cand te uiti la televizor sau cand faci orice alta activitate de iti ia gandul de la ceva, ai ganduri de acest fel.
Dar ca solutie, mediteaza, citeste niste carti bune despre asta (pe care o sa le recomand doar daca vrei), distreaza-te si cand simti ca iti vine un astfel de gand... nu il mai analiza, lasa-l sa treaca.
Răspunde
Am fost și eu cândva așa și ajunsesem grav. Nu mai mâncam, nu mai dormeam, nu nimic.
Am învățat de la un preot că atunci când ți se întâmplă așa, să ții 3 zile post, te spovedești și te împărtășești.
Și să știi că un gând bun face să dispară un gând rău.
Spune o rugăciune (sau mai multe rugăciuni) când simți că te copleșesc gândurile.
El nu are o boala neuropsihiatrica, nu, nu! E doar demonizat! Aloo, evul mediu! Isi vrea credintele inapoi
Răspunde
Înainte să scrii ceva, ar fi cazul să te documentezi despre fiecare cuvânt în parte. Sincer.
Nu am spus că e demonizat. Asta este ce ai înțeles tu.
Este un copil până la urmă și toți am trecut prin așa ceva.
Toți ne-am pus într-un punct întrebarea "ce va fi după".
Chiar cineva mai spus a spus de gânduri intruzive, iar fiecare le depășește într-un mod sau altul.
Dacă tot ești atât de open-minded, acceptă și credința altuia.
O să meargă la neuropsihiatrie și o să râdă medicul de el, o să își piardă și timpul ca să afle că nu are nimic doar pentru că îl cocoloșești tu.
Cum poți pune diagnostic pe internet fără să îl cunoști, fără nimic și nefiind medic neuropsihiatru încât să spui că are o boală neuropsihiatrică?
Stai sa ne intelegem copilas, el are simptomele unei boli nervoase serioase.
Normal ca trebuie vazut de un medic fiindca el nu are de unde stii la varsta lui gravitatea situatiei. Este inconstient, intocmai ca nu e un adult. Spre binele lui trebuie sa mearga la un consult.
O sa rada medicul de el? Pai de tine a ras cand ai fost sau nu te ai dus mergand pe credinta asta, ca rade de tine?
Nu are nicio boală nervoasă și nici inconștient nu este. Este perfect sănătos.
Nu-ți face deloc cinste să vorbești fără să știi sensul cuvintelor.
Poți începe cu abecedarul dacă este nevoie.
Da, a râs doctorul spunându-mi că n-a mai văzut demult un om atât de sănătos la el în cabinet.
Nu a râs ironic, cum de altfel vorbești tu acum.
Fii liniștită
Daca asa a fost in cazul tau, nu inseamna ca TREBUIE sa tratam situatia neaparat ca la tine, sunteti doua persoane diferite si tu nu esti medicul lui sa declari aici ca e sanatos.
Medicul lui de familie, daca i se va spune, va stii sa l indrume.
Si nu vorbi cu mine de parca am facut scoala impreuna. Se cheama respect.
Dar nici tu nu ești medic să-l declari bolnav. 
Și îți lipsește cu desăvârșire logica matematică de clasa a 9a, ceea ce mă face să cred că nici prin școala de care spui nu ai trecut (și respectul pe care nu-l implică).
E ok, nu ma intereseaza ce vezi tu. Revenind la subiect, am spus doar ca e suspect de o boala. Daca e saracul si "inculpat", asta decide medicul.
Astea sunt simptome psihotice. E o boala psihica, dar nu ti face griji! Nu vei muri si nu vei ramane asa! Se trateaza
Trebuie sa consulti un psihiatru pentru copii
Daca este atat de greu de controlat din cate spui tu, cel mai bine este sa vorbesti cu un specialist ca sa nu se agraveze si mai tare, ca cine stie.
Poti incepe prin a spune parintilor si ei sigur vor gasi cea mai buna solutie sau puteti cauta impreuna un psiholog cu care sa te intelegi si in fata caruia sa te deschizi.
Nu ai de ce sa te mai chinui atat si sa nu mai duci o viata normala si fericita. Exista posibilitatea de a se rezolva, trebuie sa ai vointa.
Gandurile tale se numesc ganduri intruzive sau in engleza intrusive thoughts. Ele apar in cap fara voia noastra si cu cat le accepti si te gandesti mai mult la ele cu atat iti vor aparea mai multe.Si eu am asta, de vreo 1 an, si m-am luptat grav cu ele, la inceput, ca tine, imi stricau viata, tot ce voiam era sa mi revin.M-am documentat zilnic despre ele si sunt foarte multe siteuri unde iti explica ce sunt, de ce vin si cum sa scapi de ele. Cele mai multe informatii despre asta le gasesti pe siteuri in engleza sub numele de intrusive thoughts si pe Youtube.Mii de oameni sufera de asta, si sunt foarte multe de povestit pe tema asta.Eu te pot ajuta din experienta mea, sa incerci sa le depasesti si sa aflii toate raspunsurile legate de gandurile astea. Oricum, sa stii ca nu esti singurul care le pateste, suntem foarte multi care o patesc, si nu este o problema grava, se poate remedia.
Nu este o problema grava... e normal sa auzi voci? De un an de zile si nu ai specificat nimic de medicamente?
Nu este o problema grava in sensul in care se întâmplă in mintea ta tot, si trebuie sa inveti sa traiesti cu ele.Cu cat le dai mai multa atentie cu atat vor aparea mai multe, dar daca nu le dai ele se vor transforma in background noise adica sunet de fundal, si vei invata sa traiesti cu ele fara sa te chinuie. Si nu poti lua medicamente pentru asta fara prescriptie de la psihiatru...eu nu ti pot spune ce sa iei, psihiatrul va stii. Tu
Nu aude voci, e o expresie aia, sunt ganduri care se aud tare in capul tau.Nu poti intelege ce inseamna asta fiindca nu ai trecut prin asa ceva.
Nu ai de unde sa stii daca am trecut sau nu prin asta si nu am zis ca nu l inteleg, poate asa pare, dar o tulburare psihica se rezolva prin psihoterapie si medicatie. Scopul e vindecarea.
Vlad, e o tulburare, ganduri intruzive, trec si eu prin asta, toata refacerea ta consta in mintea ta si pastile daca nu vei reusi. Eu am ajuns la psihiatru fiindca aveam si atacuri de panica, dar tu poti depasi ce ai descris aici. Uneori vrei sa faci ceva si ti vine un gand in cap pe care parca il auzi in cap, dar nu de afara, e ca un sunet interior, si iti zice ca daca faci aia vei pati ceva, nu?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
