Acum o luna băiatul pe care il iubeam foarte mult a încetat să mai vorbească cu mine. De atunci au început să apară probleme. Au inceput sa apara niște gânduri care ma supăra foarte tare si imi provoacă rau. Gânduri ca nu imi iubesc familia, ca nu iubesc pe nimeni, ca nu vreau sa fac bine, ca nu imi este milă de mine. Am impresia ca nu pot sa mai simt iubirea, binele, mila. Pana atunci eram o persoana care voia să ajute, care voia să ajungă undeva, sa ajute câinii, oamenii. Simțeam o iubirea foarte mare fata de animale, iar acum parca nimic. Gândurile astea ma fac sa ma simt rau atât psihic, cât și fizic. Imi e frica sa nu înnebunesc, imi e frica ca nu pot sa mai ajung acolo unde vreau, imi e frica ca o sa raman fara sentimente. Incerc sa fac lucruri bune, dar nici asta nu ma motivează. Acum nu pot sa merg la psiholog, doar dupa sarbatori. Voi ce imi recomandați sa fac? Am citit ca e posibil sa fie tulburare obsesiv-compulsiva. Este posibil?
Ordonare:
După relevanţă
Stiu cum te simti, dar crede-ma ca ai nevoie de rabdare.Mergi la psiholog, descarca-te, lasa-ti emotiile sa se canalizeze pe ceva productiv.Deceptiile in dragoste sunt urate, mai ales la femei, care pun foarte mult suflet.
Ofera-ti timp sa uiti, dar si sa iti amintesti de momentele frumoase.
Răspunde
Incearca sa nu te inchizi in tine, singura modalitate de a scapa de acesta oboseala psihica este comunicarea. Incearca sa vorbesti despre acel baiat cu mama ta sau daca ai o prietena foarte buna, vorbeste cu ea
. Vin sarbatorile probabil nu ai scoala asa ca ai foarte mult timp liber asa ca poti sa iesi prin oras cu prietenele. Incearaca sa socializezi cu cat mai multe persoane. Cel mai important lucru este sa nu te izolezi
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
