Herpesul de ochi este cea mai frecventă cauză de scădere şi pierdere a vederii. Infecţia herpetică este una dintre cele mai frecvente boli infecţioase. Statisticile arată ca 90 la sută dintre oameni sînt purtători ai virusului herpetic.
Există două tipuri de virusuri herpetice, dar cel mai frecvent este tipul I. Acesta este responsabil de herpesul de la nivelul feţei, inclusiv de herpesul ocular. La nivelul ochiului, virusul herpetic poate afecta corneea, provocînd keratita herpetică, afectarea ţesutului conjunctiv ducînd la conjunctivită herpetică şi, foarte rar, afectarea retinei cauzînd corioretinita, în cazul persoanelor cu imunitate foarte scăzută.
Virusul herpetic se transmite la ochi fie de la un herpes bucal pe care îl are pacientul, fie de la o persoană infectată la altă persoană. Cea mai frecventa formă de herpes ocular este keratita herpetică, întrucît corneea este cea mai expusă factorilor de mediu. În plus, corneea are insuficiente arme de luptă contra virusului herpetic, ea fiind transparentă şi complet nevascularizată. Herpesul ocular apare în contextul unor factori favorizanţi, care slăbesc imunitatea: după un episod gripal, emoţii puternice, efectuarea unui tratament cu cortizon sau a unui vaccin, un traumatism ocular sau în perioada menstruaţiei.
Simptomele care trimit pacientul la medic sînt scăderea vederii, durerile oculare, lăcrimarea şi sensibilitatea la lumină. Pe lîngă acestea, la consultul oftalmologic se mai constată înroşirea ochiului şi ulceraţia corneană.
Tratamentul de bază al keratitei herpetice este cel local, asociat cu tratament general. Unii pacienţi trebuie să poarte un pansament ocular, alţii o lentilă de contact terapeutică. Tratamentul este de lungă durată, fiind nevoie de 3‑4 săptămani pînă la vindecare.
catutza_7860 întreabă:
Penaaaa1 întreabă: