Buna all.De ceva timp simt ca totul in jurul meu e rau si ca nimic nu ma poate face fericita.Vad totul cu pesimism si cateodata ma intreb care e sensul vietii? Mi se pare ca sunt urata si ca nimeni nu ma place.Inca tin la un baiat cu care nu cred ca voi mai vb vreodata si de fiecare data cand il vad evit sa il privesc dar dupa cand ajung acasa plang si acest lucru ma face sa vad totul si mai negru.Imi spun uneori ca ar fi mai bine sa mor.Nu stiu de ce parca as astepta ceva dar nu stiu ce. timpul trece iar toamna din sufletul meu tot mai mult ma cuprinde.

Am 17 ani si nu pot sa cred ca gandesc asa. dar simt ca cedez. Uneori am o clipa de fericire dar dupa plang din nou si ma intristez.Cum as putea sa imi revin si sa nu ma mai gandesc la tipul respectiv, sa nu mai vad totul atat de negru si greu.mersi

E si varsta de vina! Ai o prietena buna? cu, care sa vorbesti de incredere? Nu ai specificat ai fost cu baiatul la care inca tii? te-a dezamagit cumva rau? Sensul vietii il stie doar d-zeu! Noi atat trebuie sa invatam sa traim cu bune si cu rele! Roagate ai incredre in tine! Cu familia cum te ntelegi la scoala cum e? Ai putea incerca sa iei legatura cu un spiholog te poate ajuta mult! Cumaparti o carte cu sfaturi s-au sunt multe alte domeni care te-ar putea juta cu sfaturi incredre!

Gandirea ta e gresita dar rau de tot nu gluma.De ce plangi dupa un baiat care te ignora ignorand la randul tau pe cei care te simpatizeaza doar ca sa il privesti sa il admiri? Prostii de astea faceam si eu cand eram mai tanara.Cand mi se punea pata pe unu` il ridacam la rangul de super om si il admiram intotdeauna de la distanta crezand ca un baiat ca el are sigur prietena.Sau prietene.Si ma multumeam sa imi plang de mila si sa nu fiu atenta la cei din jurul meu care imi transmiteau semnale indirecte ca ma plac.Si atunci am ales sa fiu iubita decat sa iubesc.Nu e chiar asa de parsiv pe cat suna, din contra te simti in siguranta.De la un timp am renuntat si la sportul asta