am 12 ani si beau de vreo 3 ori pe saptamana un nescafe clasic.Mama spune ca nu se poate la virsta mea. Dar cu o luna in urma mi-a murit prietenul. Da stiu ca va ginditi ca ce fel de prieten la 12 ani. Ei bine eu il placeam si el ma placea vorbeam pe mess, aproape toata ziua si imi spunea ca ma iubeste.Si pe 9 iunie a murit, de atunci beau cafea, si nu dormn noptile, pling toata ziua, si imblu cu cearcani la ochi.Nu mai intru pe mess, pentru ca acolo profilul prietenului meu inca mai este si sint si mesajele lui pentru mine, si sint si pozele cu noi doi. E groaznic.Deja sint mai slaba la fata.Si mama nu isi da seama ce e cu mine.Pentru ca eu nu pling in fata ei, ea nici nu stie ca pling, ma incui in camera mea si ii spun mamei sa nu ma deranjeze ca eu dorm, dar eu nu dorm imi pun playerul si ascult melodii triste si imi amintesc momentele petrecute cu el si pling ca deja ma ustura ochii. Tata imi spune intotdeauna:Hey acum e vacanta, ce nu iesi cu prietenele, parca inainte ma bateai la cap sa iti permit sa iti chemi prietenele citeva nopti si ardeai de neerabdare sa vina vacanta sa faceti petreceri in pijamale. Uite, etajul doi e lliber, poti sa iti chemi prietenele si mai distreaza-te si tu un pic, ce stai toata ziua in casa.(Casa noastra e cu doua etaje)Pai eu in loc sa fac petreceri la etajul doi, acum ca parintii imi dau libertatea, eu pling la etajul doi.Si cred ca asa va fi intotdeauna, cind ies putin in oras, plec la shopping putin, sa imi mai iau niste haine.Inainte imi placea rozul si imi luam haine roze, acum...imi iau numai haine negre, si lacuri negre.Mama se mira intotdeauna cind vin cu pungile pline de blugi negri, maiouri negri, ghete negre, pantofi negri, sandale negre.Presimte ea ceva.Si deaceia imi dai in fiecare zi bani, dar toata bogatia asta pe mine nu ma linistesc, si nu imi fac viata frumoasa.Eu am nevoie de Andrei, prietenul meu si atunci imi va fi de ajuns, nu imi va mai trebui casa cu doua etaje si shopping in fiecare zi. Dar nimeni... apsolut nimeni nu vor putea sa mi-l intoarca pe Andrei, Ady meu. mi-e dor de tine, te iubesc.Nu mai pot.Si prietenele mele ma suna de una si spun:haide fato, cei cu tine? Asteptam toate petrecerea ta cu pijamale, pai daca aveam si eu bani ca tine si casa ta, eu imi faceam in fiecare seara petrecere dar tu? Stai singura, toata ziua.
Si ele stiu ca prietenul meu a murit, dar mi-au spus in a doua zi de la inmormintarea lui:fato, noi te iubim, fii tare, Andrei te va veghea, el te iubeste, fii fericita pentru el, si pentru noi te rugam!
Dar eu stiu de ce au ele nevoie ca eu sa fiu fericita, ca sa ies in oras si sa le cumpar haine, si sa fac petreceri in pijamale...mai pe scurt au nevoie de bani de la mine.
De atunci cind ies in oras am niste ochelari negri-negri si ii pun la ochi si nu mii mai scot pina nu ajung acasa ca sa nu se sperie oamenii de mine si de fata mea umflata de plins.
Cred ca vam plictitsit dar asa am vrut s ava redau voua suferinta mea.Mai am multe de spus dar ma tem sa nu adormiti! Nu am pe nimeni aproape:mama si tata stiu ca eu il iubeam pe Andrei, si stiu ca a murit, dar nu stiu ca atit de mult.Si deja nu mai iau in consideratie moartea lui. Ei ma alina cu bani, dar mai spun odata nu am nevoie de bani, ci de Ady NIMENI nu ma intelege. O sa mor si eu de atita suferinta. Ceia ce cred ca va fi mai bine decit sa am o viata plina de tristete ca numai Ady este prin mintea mea cind ma culc si cind ma trezesc.Si nici prietenele mele nu mai pomenesc de el, pomenesc numai de mall-uri si de petreceri.Ca ele cred ca daca sintem bogati asta ne face fericiti.
Ei bine, nu e asa.Nimeni nu ma intelege. Si ma asteptam sa il intitlnesc macar in vis, dar nu il visez deloc, i-am trimit deja 100 de mesaje pe mess...nu raspunde, nu raspunde, nu raspunde.Vaiiiiiiiiiii...nu raspunde deja 100 de mesaje de la mine?! El nu ma vede cum ii scriu? Chiar nu am vede? Macar in vis nu poate sa apara? De ce? De Doamne? Mie dor de el! vreau sa ii aud vocea, macar vocea ca chipul il vad in poza in fiecare zi ca am pus poza lui la mine in iPhone si imi apare intotdeauna. Dar nu se misca, nu se misca.Nu ma mingie, nu imi mai spune te iubesc.Acele cuvinte ce ma faceau fericita. A fost o lovitura la care nu m-am asteptat niciodata.Cind prietena mea a venit la mine si a spus:Gaby, nu stiu cum sa iti spun, s-a pus pe umarul meu si a inceput a plinge, eu nu intelegeam, si ea imi spune "Andrei- e mort " eu ma uit la ea si cu vocea tremurind ii spun:"Care Andrei?" si in mintea mea ma rugam sa nu fie Ady al meu. Dar ea imi spune:"Cel care te iubeste, si te vegheaza in momentul de fata-dar acum te vegheaza de sus"Am crezut ca e o gluma.Am intrat repede pe mess-e offline.Il sun repede pe mob-prima data nu raspunde.Il mai sun peste 5 minute si raspunde sora lui plingind:
eu"Buna Irina, il poti da pe Ady la telefon?"
Ea"Nu, draga mea... of, e imposibil"
Eu:"Pai de ce? Iai spus ca eu il sun?"
Ea"Nu"Si plingea
Eu:Ce s-a intimplat Irina" si am inceput si eu sa pling pentru ca mi-am dat seama ca prietena a spus adevarul
Ea:"Of draguta mea, inca ai o virsta foarte frageda, amindoi erati mici, dar el te iubea foarte mult, intotdeauna vorbea de tine"Si plingea mai departe nu prea intelegeam ce spune pentru ca plingea foarte tare
eu:"Cum ma iubea? Ce nu ma mai iubeste?"
Ea:Te iubeste... draguta te iubeste, dar...
euar ce?
Ea:Andrei e mort, a fost un accident, Doamne ce ma fac eu fara fratiorul meu?
Eu:Am tacut si ea a inchis,
Pe eu m-am dus la el acasa, si era tragic, toti plingeau eu nu intelegeam nimic.
asa a fost lovitura neasteptata, care nu va trece niciodata.
Am neovie de ajutor.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook