Am 13 ani. Si cam am o mica problema. Am nevoie de cateva sfaturi. Dau funda.
Nu stiu... uneori simt ca am fost aruncata in bataie de joc in aceasta lume.
Eu eram o persoana foarte buna,incercam sa nu supar pe nimeni cu nimic,sa le fac pe plac tuturor, sa ii ajut cat pot eu.
Acum o luna....mama mea...pe care am urat-o de la 7 ani cand cica tata se impacase cu ea,atunci fusese prima data cand aspo,am aflat ca defapt nu e mama mea adevarata.
Am ramas profund dezamagita...o urasc foarte tare. Totodata am aflat ca sora mea e adoptata. Si ea e rea si ingamfata. Iar tata...e efectiv alta persoana cand sunt ele doua. Cand sunt doar eu ma asculta si ma intelege, dar mna...cat de cat.
Azi sunt foarte trista. Tata si cu ele doua au vrut sa mergem la balci,dar eu nu am vrur sa merg cu ei,am tipat la tata si i-am spus sa ma lase in pace.
Azi am fost in oras cu sora mea si cand m-am intors camera mea era pe dos,iar mama mea vitrega era acolo si imi citea jurnalul. Cand au plecat ei la balci am plans foarte mult. De doua luni incoace plang incontinuu. Sincer chiar nu mai stiu ce sa fac!
Vreau sa imi cunosc mama. As vrea sa il intreb pe tata despre ea, nu prea gasesc momentul oportun.
Sunt SIGURA ca este o persoana buna si sufletisa. Ca ma iubeste mult si ca si ea vrea sa fim impreuna. E mama mea. Si o iubesc mult.
Sunt la fel de sigura ca restul sunt niste oameni rai si ca imi vor doar raul.
Sunt foarte confuza si speriata!
Ajutorr!

Buna, eu sunt Stefan, si iti vorbesc din experienta. Pe mine parintii m-au lasat pentru ca nu eram important pentru ei. In timpul asta eu am invatat sa nu pun la suflet toate actiuniile oamenilor, care actioneaza inconstient. Ce vreau eu sa iti zic este ca uneori cea mai buna solutie e sa lasi lucrurile sa se asterne asa cum sunt ele. Adica tatal tau vorbeste cu tine intr-un fel apoi cand vine vorba sa vorbeasca cu tine in fata familiei isi schimba comportamentul pentru ca trebuie sa il intelegi ca altfel este cand vorbesti de la persoana la persoana si altceva este cand tu esti capul familiei si trebuie sa fi echilibrat. Sfatul meu este sa nu te grabesti asa mult sa iti cunosti mama, pentru ca tu in mintea ta ti-ai format deja o idee despre ea si daca ea nu se incadreaza in limita tiparului format de tine s-ar putea mai rau sa iti faci. Mai asteapta sa mai cresti, nu tu esti de vina ci varsta ta e de vina. Un sfat de viata pentru tine, lasa lucrurile sa fie asa cum au fost lasate. Totul se intampla cu un anumit motiv.

Hei.

In primul rand nu este o idee prea buna sa tii un jurnal. Mereu se gasesc curiosi care sa-l caute asa ca mai bine fara...

In alta ordine de idei incearca sa renunti la aceasta idee cu mama ta adevarata. Fiecare om are anumite probleme, o sa intelegi cand mai cresti.

Daca ai fi fost pregatita de discutia aceasta atunci probabil ca tatal tau ti-ar fi spus deja ce si cum.

Da, cam asa e. Fiecare om este pentru el in viata aceasta dar asta nu inseamna ca nu poti avea incredere in cativa dintre ei.

Ai incredere in tatal tau!
Da, stiu ca poate sa faca si el greseli mari cateodata *doar este om* dar nu are cum sa nu tina la tine! Tatal tau si bunicii *daca mai ai * tin la tine si poti sa ai incredere in ei.

*depinde ce bunici ai*
Nu te speria, o sa cresti si o sa intelegi.
Eu am avut anumite discutii cu tata pe la 15-16 ani deci ai rabdare. Probabil ca dansul nu vrea sa discute inca un subiect atat de delicat. *nu te considera pregatita*

Succes!

Ai dreptate, toata lumea curva si rea doar pe interes atat, ma bucur ca de la varsta asta cunoasti asta, ai grija in cine crezi ca omul mereu te va dezamagi, mama ta de ce nu te cauta? poate si ea e la fel