Am 14 ani si toata lumea imi spune ca sunt foarte stresata.La mine nu exista moment in care sa ma asez in pat la televizor si sa nu ma uit la ceas din zece in zece minute.trece timpul repede.La scoala sunt mereu cu gandul la ce ma asculta sau la ce dau test.Acasa ma gandesc mereu ca ma ingras sau ca nu mai cresc sau ca nu mai scap de ochelari.Noaptea ma gandesc la orice n-a mers bine in acea zi. daca am facut ceva rau.Nu exista moment in care sa fiu si eu relaxata sa imi spun"nu am nici o grija"mereu imi este frica de ce crede lumea despre mine si toata lumea ma crede o incuiata si o timida la scoala pentru ca mi-e frica sa ma dezlantui si eu sa nu fac ceva gresit si sa patesc ceva.sa ma accidentez sau sa ma vada un profesor sau directorul si sa imi atraga atentia. Ce sa fac?

Pai ia fiecare intrebare in parte si gaseste-i un raspuns optimist. De exemplu:stii cand dai test, ai date fixe nu se gaseste in fiecare zi un profesor sa zica ca dai test. Daca se gaseste asta e, iei un 4 si pe urma inveti si iei un 10 si gata dar banuiesc ca nu o sa iei 4.Sa zicem ca iei 6 cu un 10 iti iese media 8. Bine am extrapolat acum pentru ca sansele sunt minime .Partea buna: O sa ai ce povesti copiilor tai
Cu ingrasatul, nu stiu sincer ce sa zic pentru ca nu am experienta cu asa ceva dar poti merge pe acelasi principiu. Cantarul iti zice exact, daca tu consideri ca te-ai ingrasat nu mananci o zi doua si gata.Ca nu mai cresti: Nici eu nu sunt inalta, dar nu mi-am facut niciodata griji.Mama zicea mereu ca femeile scunde sunt mai sexy ( banuiesc ca nu esti chiar super scunda cat sa iti faci atatea griji...). Seara intr-adevar si eu obisnuiam sa analizez tot ce am facut in ziua respectiva si sa imi punctez greselile si sa-mi fac griji pentru a doua zi pana cand am decis ca nu rezolv nimic cu asta si in loc sa ma gandesc daca am ratat vreo tema, daca mi-am facut bine ghiozdanul, daca va suna ceasul dimineata etc etc etc, am inceput sa imi imaginez o poveste (in care si eu eram personaj), ceva optimist, exact ceea ce m-ar face pe mine fericita si adormeam impacata . Ce crede lumea? Nu ma prea intereseaza doar daca admir pe cineva in mod special. Singurii cu care sunt deschisa sunt prietenii restul trebuie sa aiba ambitia sa ma cunoasca... Cam astea ar fi principiile mele (recunosc uneori exagerez cu calmul ), sper sa te ajute . Daca nu reusesti sa scapi de stres ti-as recomanda sa vorbesti cu un psiholog sau cineva specializat, nu ca ar fi ceva ingrozitor de grav sau asa, dar stresul nu e bun.