Am 17 ani fata.
Acum 5 ani eram o vesela, totul era roz pentru mine, n-aveam niciun fel de problema, insa a inceput sa-mi placa de un baiat. Dupa un an, mi-am dat seama ca acel tip de care mi-a placut a fost un esec pt mine, mna...prima dragoste nu o ai din prima. In fine, am suferit vreun an cam asa, insa in acel an, mi-am schimbat mentalitatea complet. Din fetita vesela, nonconformista, am ajuns sobra, solitara si usor usor mi-am dat seama pe ce lume traiesc. Toti ma faceau baba la 14 ani, aveam colegi prin clasa care fumau, adesea mergeau in centrul vechi, in paburi ca sa se distreze, culmea...cu ei ma intelegeam cel mai bine, dar chiar si asa, nu m-am dus pe alte cai. Mai trecuse o perioada, devenisem si mai solitara, cel mai bine ma intlegeam cu (,) colega mea de banca, nu stateam niciodata in grupulete fiindca colectivul in care invatam era uracios, mare concurenta cu notele . A inceput sa ma cam enerveze acea colega, era cam incapatanata, insa tot tineam la ea. La liceu, am ajuns la inimile colegilor, cu toate ca mi-a fost cam greu la inceput. Adesea sunt intrebata " ce ai? ", " de ce esti suparata? " si le spun acestora ca n-am nimic, cand de fapt nu ma simt bine. Am o nemultumire fata de mine. Ma uit in jur, toate fetele de varsta mea au un prieten, eu nu nu. Nu ca as arata rau, sunt considerata printre cele mai frumoase fete din liceu, dar chiar si asa, ceva nu imi conivine la mine, iar problema este ca nu stiu ce. Ma simt foarte prost. Vreun sfat?

Din moment ce nu te placi tu pe tine, cum te poate place altcineva? E ca si cum i-ai spune cuiva mănâncă din farfuria aia, dar eu nu mănânc. Ma uitam la o emisiune pe Antena Stars si chiar despre asta era vorba. Despre o fata care era foarte frumoasa si avea multe calități dar nu avea prieten. Motivul? Spuneau specialistii din emisiune ca despre asta era vorba, din moment ce ea nu se plăcea, din moment ce nu avea incredere in ea, cum putea cineva sa o considera prima optiune?
Si eu pot spune ca am problema asta. Desi toata lumea spune ca sunt foarte frumoasa fizic, dar si din punct de vedere al caracterului, nu am prieten. Poate ca nici nu am intalnit pers potrivita, dar sunt constientă ca trebuie sa mai lucrez la imaginea de sine. Stiu ca e greu, dar nu imposibil!
Sa stii ca întotdeauna se ajunge la o relație din lucruri simple, banale. Cu cat petreci cat mai mult timp cu o pers cu atat te apropii de ea mai mult.
Am observat ca fetele urâte au prieten. De ce? Pentru ca se iubesc asa cum sunt si se cred foarte superioare In fata celorlalti. Nu incurajez narcisismul, dar nici sa te ponegresti sau sa te inferiorizezi singura In fata unor fitosi.
Si daca prima "relație" nu a fost perfecta, nu inseamna ca toate vor fi asa. Si ma lasi In pace? Ce dracu relație la 12 ani? Mie una mi se pare o prostie! O persoana se maturizează de la 14-15 ani in sus.
In concluzie: imbunatatesteti imaginea de sine, considerate importanta in fata celorlalti, fi deschisa discuțiilor cu pers noi întâlnite.