Salut,Mara! Multi inainte! Deja esti majora. Nu i mai poti deranja pe parinti cu probleme tale si esti in masura sa cauti solutii singura. Oricum nu deranjezi cu nimic si n-ai avea cum caci esti nevoita sa te descurci,cu sau fara sprijinul lor. Sora ta a murit. Condoleante! Poza ei nu te sperie. Poate doar te deprima. Ramane in amintirea ta,chiar daca a murit,nu ti fie frica. A facut parte din viata ta si acum ramane in sufletul tau,desi nu poti accepta ca a murit. Vei merge la psiholog,sedintele sunt gratuite in scoala,fiind inca la liceu sau daca mergi mai departe la facultate. Te vei consilia acolo cu psihologul scolar despre toate probleme tale de familie. Oamenii cer parerea specialistilor de fiecare data cand au nevoie. E omenesc. Nu le stim pe toate si avem nevoie de parerea celor mai priceputi ca noi in diverse domenii. Nebunia este o iluzie. Ea nu exista. Cand o traiesti,iti dai seama de asta. Vazuta din exterior,pare cumplit. Schizofrenia nu te face automata nebuna si este o boala ce se vindeca,nu este o condamnare la moarte sau la o viata de calvar. Sa nu exageram. Orice om este predispus oricarei boli psihice. Ele sunt si trecatoare. Schizofrenie nu ai pentru ca scrie pe net sau pentru ca doar tu crezi asta. Specialistul este cel care pune diagnostice,el are experienta si de multe ori,are nevoie si de timp pentru a si da seama. Prima impresie conteaza,desigur. De asemenea,e si el om. Se poate insela,poate fi doar o parere personala si nu o realitate in sine. Psihoticii nu aud voci. Halucinatiile lor sunt doar reprezentari(imagini sau sunete) pe care le poate avea oricine care isi imagineaza ceva. Problema cu cei aflati in psihoza este ca nu le explicat nimeni ca iti poti imagina orice,oricand si ca alea sunt doar amintiri personale,nimic mai mult. Ei le considera straine si ajung sa aiba credinte magice cum ca sunt fiinte cu puteri speciale. Sunt doar credinte false. Te trateaza de multe ori fortat in astfel de situatii pentru ca,oamenii avand astfel de credinte,pot face toate minunatiile posibile si pot deveni periculosi. Societatea incearca sa se apere,izolandu-i. Tine doar de ei daca se reintegreaza sau continua sa gandeasca toate bazaconiile.
Bine,astea sunt cazuri speciale. Revenind la normalitate,la tine. Tu esti doar o fata speriata,stresata de toate cele intamplate. Nu ai cum sa-ti pierzi memoria daca nu suferi o trauma serioasa care sa aduca urme evidente pe creierul tau(accidente,intoxicatii). Repetatul acela este doar o obsesie. Dispare cand nu te mai gandesti la asta. Pentru a reusi,nu trebuie sa ti impui sa te opresti sau sa disperi pentru a uita. Pur si simplu ar trebui sa ti vezi de viata,de unde ai ramas pana sa se intample ce s-a intamplat sau sa ti vezi de planurile tale de viitor si daca nu ai,sa ti faci. Ai o viata de trait si ar trebui sa ti o continui. Nimic nu te poate opri cu adevarat. Orice s-ar intampla,mergi inainte,chiar daca se intampla sa mai suferi,tu tot vei avea ocazia sa ti continui viata. Dumnezeu ne da suferinte pentru a ne invata ceva,pentru a ne dezvolta,sa devenim mai imuni,toleranti si buni. Orice lovitura primita,accident suferit,cat de mic sau eveniment din viata noastra,e trecator si nu ne opreste sa traim, pana la urma. Din cate vezi, orice s-a intamplat cu sora ta, tie Dumnezeu tot ti a dat ocazia sa continui a trai. Bucura-i pe parintii tai de existenta ta. Cel mai mare rau pe care il poti face este sa te ignori pe tine. Fii fericita cu tot ce ai. Totul este viata in sine pe care Dumnezeu ti o ofera in fiecare zi! Esti un om special si puternic, de aceea treci prin toate astea. Dumnezeu te iubeste si vrea sa ti arate ca orice rau s ar intampla in lume, tu tot esti bine! Ai incredere in tine. Asta vrea si Cel de Sus...sa crezi in fortele tale pe care le ai de la el si sa oferi ce doreste sufletul tau sa primeasca! Numai bine!
Ca sa mergi la medic, nu ai nevoie de parinti!
Esti destul de mare sa mergi la medic si sa ceri ajutorul, ca ceea ce ti se intmapla nu se simplu si nici usor, stiu ca trecut de 2 ori mai rau prin ce treci tu, pierzand si sora si mama in decurs de 6 luni.
Mergi la medic, ai nevoie de un psiholog bun care sa te ajute sa treci peste asta, pentru ca vei claca inainte sa ajungi in BAC si adios facultate si viata normala.