Am 18 ani, sunt clasa a 12a, iar parintii mei nu ma lasa sa ies din casa luni, marti dupa ora 4, miercuri dupa ora 5 etc. in functie de ora la care ies de la liceu. Sunt foarte constienta de sine, nu beau, nu fumez, nu ma droghez, performez foarte bine la scoala si la pregatirea pentru facultate, doar ca autoritatea cu care ei imi pun sechestru pe viata ma face sa cad intr-o lipsa de vlaga si energie interioara care imi scade succesul pe toate planurile vietii. Mi-as dori sa pot petrece mai mult timp alaturi de iubitul meu cu care ma simt foarte confortabil si libera sa fiu eu si sa ies, sa ma plimb, sa fac activitati pe care toti copiii de varsta mea le fac, ba chiar intr-un mod mult mai iresponsabil. Nu as minti daca as zice ca sunt chiar invidioasa pe situatia tuturor cunostintelor mele care au o relatie normala cu parintii, din punctul meu de vedere.
Sunt revoltata dar nu am nicio putere in fata lor.
Ce ar trebui sa fac?
Se presupune ca iti vor binele. Asta nu e bine. Ar trebui sa iti ofere libertatea de care ai nevoie ca sa cunosti viata de una singura si sa vezi ce e bine si ce e rau, practic sa te lase sa inveti cum e sa traiesti si sa te descurci de una singura. Trebuie sa inteleaga ca pana la urma a venit momentul in care trebuie sa te lase sa traiesti. Daca esti singurul lor copil, probabil ca le e frica sa te piarda, stiind ca esti la varsta la care vrei sa te plimbi si asa mai departe. Incearca sa vorbesti cu ei, daca vrei sa iti dea libertatea de care ai nevoie, trebuie sa faci cumva sa o obtii. Vorba aia, daca vrei, poti! Daca ai parinti intelegatori, sunt sigura ca te vor asculta.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
N-ai ce sa faci, asa sunt ei inchisi la minte si cine stie ce-i face sa nu te lase sa faci nimic. Cam trebuie sa te adaptezi stilului impus de ei pana ajungi sa fii pe cont propriu. Orienteaza-te la facultate sa pleci in alt oras 
Răspunde
Alti parinti care cred ca daca tin copilul inchis in casa o sa stea numai sa invete ca sa ia 10 la bac si sa nu isi rateze viitorul. Daca ei nu inteleg ca ai nevoie si de viata sociala nu ai ce sa le faci, nu poti sa ii schimbi. Macar incearca sa negociezi cu ei, sa ii asiguri ca nu o sa iei note mici daca stai si tu putin pe afara.
"Sunt foarte constienta de sine..."
"...sa fac activitati pe care toti copiii de varsta mea le fac..."
Undeva aici e problema. Nu, nu esti prea constienta de ceea ce esti. La 18 ani nu mai esti copil demult, ba chiar esti pe cale sa-ti termini adolescenta. Daca e sa o luam dpdv legal, chiar esti matura. Dar tu inca te consideri copil. Iar asta e vina parintilor tai, dar si a ta. Acum 2-3 ani situatia era aceeasi, dar ai tacut si ai acceptat. In timp diferentele intre viata ta si cea normala a unui adolescent de varsta ta s-au accentuat tot mai mult, dar la fel, ai acceptat situatia. Ba mai mult, probabil ca te-ai lasat influentata de ai tai si i-ai considerat pe ceilalti "ratati" pentru ca faceau niste lucruri dealtfel normale. Deabia acum te-ai trezit ca nu e chiar asa si ca problema de fapt e la tine si relatia cu ai tai.
Ce poti sa faci? Sa-ti impui punctul de vedere. Faptul ca esti inca "pe banii lor", cum invoca unii pe aici, nu te face sclav pe plantatie. O sa fie complicat pentru ca nu ti-ai creat in timp abilitatea de a negocia cu ai tai, iar ai tai s-au obisnuit cu tine sa fii manipulabila si vor incerca sa pastreze starea asta prin orice mijloace, avand in vedere ca par genul asta de persoane. Sa te astepti la urlete, amenintari, santaj. In fapt, totul un foc de paie, dar lucruri care pot influenta pe cineva nepregatit sa-si asume si asta daca e cazul. Pe scurt, daca esti capabila sa suporti diverse mizerii ieftine, pui piciorul in prag, daca nu, ramai in situatia actuala si continua sa ai frustrari. Orice ai face, succes!
Da, este adevarat tot ce zici, doar ca eu n am putut sa mi manifest nemultumirea acum cativa ani cand ar fi fost cazul si pentru ca, ce i drept, credeam ca este mult mai multa lume in situatia mea decat e de fapt, dar si pentru ca atunci cand incercam sa ma exprim oricat de bland si de subtil primeam drept raspuns manifestari violente care m au facut sa trec printr o perioada de deznadajduinta. Apoi am reusit sa privesc viata intr o maniera destul de optimista si pozitiva, am reusit asta concentrandu ma mai putin asupra lumii interioare, dar acum, cand ma simt dezvoltata pe deplin sa traiesc independent ma simt constransa intr o situatie mult sub nivelul la care am ajuns.
Răspunde 
Pai incearca sa te conformezi. n ai incotro.M ai ai ai putina rabdare! Si apoi esti libera ca pasarea cerului! Incearca sa comunici mai mult cu ei.~Incearca sa esti toti trei afara chiar si cu prietenul tau! Apropo Parintii tai il cunosc pe prietenul tau?
Da il cuniaste mama dar ei nu au o problema cu prietenul. Eu nu am voie sa dorm la absolut nicio prietena, ba chiar e bine ca ma lasa cu prietenul pentru ca cu colegele fete nici nu am voie sa ies vreodata.
Incearca sa comunici mai mlt cu parintii tai. Dar nu in senusul de i cicalii ...insista!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
