Am de recitat maine o poezie despre mama la un spectacol si nu am nicio idee de poezie. Imi puteti sugera vreuna? Am 14 ani sa fie pe masura. dau FUNDA. Multumesc:*

I-a ceva de la Eminescu

E ziua ta
Maicuta mea cea buna!
Dac-as putea,
Ti-as prinde in cununa
Toti trandafirii zarilor usori
Si cintecele ca pe niste flori
Si razele de soare si de luna
Pe toate ti le-as prinde in cununa.

Dar pina cresc nu pot
Oricit as vrea, decit
Sa te sarut,
Maicuta mea!

E ziua ta, maicuta,
Te asteapta flori pe masa
Si-un dar micut te-asteapta
Cind ai sa vii acasa.

Am sa-ti sarut obrajii
La piept cind ma vei tine
Si miinile ce n-au
Odihna pentru mine.
funda?

Am mai multe sugestii:
1.
O dulce si duioasa mama
Adesea-ncerc sa te alint
Cand vad ca te cuprinde-o teama
Si-n jurul tau exista chin
Te vad cu ochii plini de lacrimi
Cu gandul fredonand prin veac
Si ma gandesc la cate patimi
N-ai reusit sa stii un leac
Tu esti o stea din carul mare
Ce nu-si gaseste locul ei
Si de atata suparare
Ai revenit printre femei
Sa ii dai Doamne sanatate
Cat pe pamant va mai trai
Si de durere s-o ti departe
In anii care vor veni
Te vad mereu pierzand putere
Incet, incet le pierzi pe toate
Mereu esti sora cu durerea
Si in divort de sanatate
Desi n-as vrea sa stiu ce crezi
Cand te zaresc atat de trista
Ma tem ca maine o sa pierzi
Ce astazi inca mai exista

2. Orice ploaie m-ar atinge
Nu m-ar putea uda,
Nici cerul de s-ar rasfrange
Viata nu mi-ar lua.
Caci dragostea ce-o am in mine
Pentru tine, mamă...
Ma face sa fiu imun,
De ce-i rau
Sa nu bag seama.
Esti fiinta pentru care eu
As ocolii pamantul,
Doar sa te vad zambind mereu
Si sa-ti aud cuvantul...
Esti fiinta care stiu
Ca nu mi-ar face rau
Si de aceea, mamă...
Te voi iubii mereu!

3.Amurgul intarziat pe deasupra rosiaticii mari
Bataia aripilor unor pescarusi gratiosi
Si cuvintele mamei,
Mi-au ramas tiparite in materia cenusie.

Ceata cea de ieri, si viscolul prezent
Cu ginduri calde-ai reusit sa le omori
Dulce fermitate tu mi-ai dedicat cu suflet bland,
Si mila n-ai cersit din ochi strain.

Din ochi iti curgeau stropi de suflet rupt
Lacrimile calde le stergea naframa
Iar vantu-iti mangaia fata imbatranita,
Ca toata durerea cauzata sa se piarda in ape adanci.

Ma framanta deasa intrebare cum, de ce ma iubesti?
Oare eram prea mica sau pur si simplu nu vroiam sa pricep?
Tu, cel dintai glas, bland, domol imi arata-i calea,
Calea binelui si doar atat.

Printre crengile uscate strabati soarele-n fasii,
Hoinaresti prin acest tulburator timp infinit
Si prin inimile pline de durere si pustii,
Lasandu-ti in suflet doar un mare chin.

Cum indoiala saruta prea tristul gândul
Cum saruta briza marii particulele de nisip ale plajei
Cum timpul saruta ultimul moment al vietii,
Asa-mi saruti si tu tampla mica si calda.

Dar...peste aleea pasilor morti
Nisipul clepsidrei deshuma carari
Iar timpu-i trecator, dar as vrea sa stiu,
Cum sa te tin, cum sa-l retin...

Mereu, chiar de sub negrul intunecat
Ma voi infatisa in mintea ta, pentru ca m-ai crescut
Cu grija si m-ai ferit de ce-mi putea cauza rau,
Mama, vom avea grija una de alta. Te iubesc!

Parinte, parinti, suferinte, suferinti.

Incearca ''Muma lui Stefan cel mare '' de Dimitrie Bolintineaanu, este eroica si cred ca te prinde