am nevoie de ajutor... eu sunt minora, am o viata foarte. seaca! am fost adoptata de la 1 saptamana, parintii naturali ma iubesc mult, dar sunt batrani, tata e diabetic, mama e foarte stresata din cauza serviciului iar cand vine acasa daca o intreb sau o rog ceva isi descarca toti nervi pe mine, striga si imi spune sa o las in pace, nu am iubit, nici prietene, m-am distantat foarte mult de rude, si m-am concentrat pe scoala, m-am gandit sa imi iau un animal de companie, dar nu ma lasa mama! pe zi ce trece ma inchid tot mai mult in mine, si nu vreau asta, dar asa imi vine sa fac. nu stiu ce sa fac, ca sa uit de tot ce e in jurul meu, sa ma relaxez, sa ut de toata ura si tristetea asta ce o simt in suflet! am inceput sa vorbesc obraznic chiar la cand vorbesc cu o persoana cu cele mai bune intentii, toata ziua stau in casa la TV si PC, nu mai am ocupatii. deci sa merg in vacanta nu pot, sunt minora! ce sa fac? multumesc!

Pe parintii tai, orice-ar fi, va trebui sa-i respecti, indiferent daca dumnealor au o varsta considerabila. Tineretea nu este o calitate, este doar o stare de moment care trece mult prea repede. De aceea pretuieste-o si fereste-o de pesimism pe a ta. In primul rand ai procedat foarte bine ca te-ai axat pe invatatura. Vei avea sansa sa ajungi departe si ca statut social si de ceea ce te nemultumeste. Daca esti inca minora inseamna ca ai toata viata inainte si ai tot timpul sa-ti faci si un iubit. Lasa dragostea sa vina ea, caci vei vedea ca asa va fi. Dar prietene este nefiresc sa ai. Un animal de companie nu-ti rezolva nicio problema din cele pe care le-ai expus, ba mai mult chiar s-ar putea sa intri si mai tare in conflict cu mama ta. Nu cred ca la stresul care o copleseste mai este necesar si asa ceva. S-ar putea mai rau sa incurce. Mai bine ai face sa te reapropii de rudele tale, ele sunt cele care iti doresc cu siguranta binele si sa incepi sa comunici cu cei din jurul tau. Faptul ca te-ai inchis atat de tare in tine la o varsta atat de frageda ma duce cu gandul la negativismul care te-a cuprins. Nu este sanatos deloc nici pentru psihicul tau si, mai tarziu, va avea repercursiuni si in sanatatea ta fizica. Nu trebuie sa faci intotdeauna ce "iti vine sa faci", mai fa si ceea ce esti datoare sa faci pentru tine si pentru ceilalti, ceea ce trebuie deci. La orice varsta exista si responsabilitati pe masura acesteia. Ca sa uiti de toata ura din suflet, trebuie sa inveti sa iubesti. Daca nu ai facut-o pana acum, crede-ma, acesta este cel mai greu exercitiu. Dar nu imposibil. Indiferent de ce stari te apasa acum, tu incepe sa cauti iubirea si pe cei care iubesc neconditionat, si continua in aceasta cautare neincetat. Vei vedea ca, in timp, relatiile tale se vor stratifica, in sensul ca iubirea, prin cei care o cauta si ei de asemenea, isi va face aparitia in jurul tau. Si apoi linistea se va asterne in sufletul tau ca un balsam. Totul va deveni usor si de nepretuit. Mult succes si fruntea sus!

Daca este adevarat incearca sa nu deschizi un comflict mai bine aplaneazal Incearca sa inveti meditatie zen te va ajuta enorm