Am nevoie de ajutorul vostru, daca se poate.Am intrat in depresie,si am nevoie de cateva cuvinte frumoase,ca sa ma faca sa ma simt mai bine.
Am senzatia ca sunt inutil,de cate ori vreau sa fac ceva,ma descurajez,singur,spun:"Nu e bine,daca fac chestia asta,o sa gresesc,o sa stric,nu sunt atent,nu,nu pot."
De cate ori merg pe stada,am senzatia ca lumea rade de mine, nu stiu de ce.Nu ma plac fizic, nici macar nu-mi place personalitatea mea.Nu am prieteni, pentu ca sunt foarte timid si cam ciudat.Nu am prieteni, nici macar la scoala.De cate ori vreau sa vorbesc,totii rad,si de asta mai bine tac, chiar daca raspunsul meu e cel corect.Tot timpul ma compar cu alti oameni,de fiecare data eu sunt cel "defect",cel urat, cel prost.La scoala cand vorbesc cu profesorii,ma intimidez si nu mai stiu ce sa spun,chiar daca stiu raspunsul.Pot sa spun ca mai intai vorbesc,apoi gandesc.
Tata a murit cand eu eram foarte mic,mama s-a recasatorit,nu zic ca noul tata e rau,din contra,e cel mai bun,dar nu stiu de ce eu il vreau pe tata, pe tatal meu biologic.Am senzatia ca l-am dezamagit,din cate am auzit,el era foarte diferit de mie,tot ce facea el era perfect,in schimb eu... Vreau sa ajung ceva in viata,parintii mei imi pot oferi bani pentu facultate,dar eu nu am vointa,nu am nimic.
Va rog,sa-mi spuneti niste cuvinte de incurajare,ca sa ma accept asa cum sunt,si sa nu mai fiu timid,sa gandesc pozitiv,sa nu mai am senzatia ca eu sunt inutil,iar ceilalti sunt cei puternici, etc.

Hei, capul sus şi zâmbet larg!
E timpul să schimbi ceva la tine! E timpul să faci asta acum, nu mâine, nu mai târziu.
Ştiu că îţi doreşti să nu dezamăgeşti pe nimeni, dar dacă nu rişti, nici nu pierzi, dar cel mai greu e că nici de câştigat nu vei câştiga nimic. Ceea ce trebuie tu să faci e să scapi de frica de greşeală, de eşec. Toţi greşim, dar greşind ne specializăm. Totul are o rezolvare, chiar dacă în unele momente nu suntem capabili să o vedem.
Timiditatea nu te ajută cu nimic. În momentul în care ajungi în faţa cuiva care îţi pare mai important decât tine, gândeşte-te doar că sunteţi oameni amândoi, că nu are ce să se întâmple rău.
Dezobişnuieşte-te să ocoleşti obstacolele, învaţă să mai şi sari peste ele, chiar dacă uneori e posibil să te loveşti făcând asta. Te vei lovi o dată, de 2 ori, dar apoi vei căpăta curaj şi vei sări mai tare. Totul e ca în interior să crezi cu tărie că POŢI. Pentru că aşa este! Atât eşecul cât şi succesul sunt coordonate de starea ta de spirit.
Părinţii tăi cred în tine şi te susţin, de ce doreşti să îi dezamăgeşti prin lipsa ta de voinţă de a face ceva constructiv şi bun pentru tine? Un mod în care îi poţi face fericiţi şi mândri de tine este să te hotărăşti ce vrei să faci în viaţă, să te înscrii la o facultate şi să înveţi bine, să cunoşti oameni noi care te pot ajuta să scapi de timiditate. Doar aşa vei ajunge cineva în viaţă.
Când vei fi la facultate, intră musai într-o ligă studenţească. Activităţile pe care le vei face cu acea ligă te vor ajuta mult să-ţi învingi temerile şi timiditatea, să comunici cu ceilalţi şi să te descurci în tot felul de situaţii. Voluntariatul ajută mult la formarea unei persoane.
Cât despre tatăl tău care nu mai e printre noi, chiar dacă era diferit de tine nu înseamnă că era dezamăgit. Nu putea fi dezamăgit de un copil, poate doar mândru că îl avea.
Încetează cu ideile autodistructive! Gândeşte-te la mai bine, schimbă-ţi părerea despre tine şi vei avea parte numai de lucruri bune!
Multă baftă!

Parcă m-ai descris pe mine în aceste rânduri, deşi sunt fată chiar înţeleg cum te simţi, ştiu cum e să nu ai prieteni şi să fii considerat un "ciudat" din cauza timidităţii.În privinţa timidităţii şi a senzaţiei de inferioritate, cred că suferi de anxietate socială, o tulburare care se manifestă printr-o teamă excesivă a persoanei de a nu se face de râs sau de a nu fi judecat in mod negativ de ceilalţi. Uite aici un articol despre asta:
http://www.psyclinic.ro/Anxietatea%20sociala,%20fobia%20sociala.html
Deci,poate chiar te-ar juta să vorbeşti cu un psiholog, nu e nimic ciudat în asta.:)Alte sfaturi nu prea pot să-ţi dau, având în vedere că şi eu sunt în situaţia asta chiar sunt curioasă ce răspunsuri vei primi.:))

Nu ai nevoie de cuvintele mele,găsești tot ce trebuie acolo,în tine.
Străduiește-te puțin mai mult,și nu mai fi complexat în privința felului în care arăți; toți,dar toți suntem frumoși (mai ales atunci când vedem chiar noi asta).

Îmi pare rău pentru tine,nu e ușor să pierzi un părinte,însă mai greu e să-l accepți pe cel ce vrea să-l înlocuiască (deși e mult spus "înlocuiască").Ai spus că e un om bun,acceptă-l,și vorbește cu el,ca de la tată vitreg la fiu.(curaj că poți!)
Sunt mulți oameni timizi (chiar și eu) dar ridică mereu capul,ai ceva acolo bun,ce trebui împărțit întregii lumi, doar găsește acel ceva ce te face diferit. (fii sigur că există!)
Nu te considera inutil. Poate că nu ești expert în orice, însă bun, sau priceput poți deveni, dacă ești și tu sigur de lucrul ăsta.

Baftă, și capul sus!

in primul rand, cred ca o sa te ajute putin sa stii ca nu esti singurul..multe persoane trec prin aceeasi situatie, dar incearca sa se prefaca de teama ca ceilalti o sa interpreteze gresit lucrurile. Poate daca ai vorbi cu parintii tai, te-ai simti mai bine.In momentele in care esti confuz si ratacit cea mai buna solutie e ca o persoana care tine la tine sa iti reaminteasca cat de mult valorezi si care sunt calitatile tale.Nu mai tine cont de vorbele celor din jurul tau, daca tu nu gandesti la fel ca ei nu inseamna ca esti un ciudat. Treci printr-o perioada mai delicata, si de aceea vezi doar partea mai putin buna a lucrurilor dar asta nu inseamna ca nu esti bun de nimic..Cat despre lumea din jur care rade de tine, te asigur ca totul e rodul imaginatiei tale.lumea e mult prea nepasatoare si ocupata incat sa se opreasca in loc si sa ii analizeze pe ceilalti. Poti consulta si un psiholog.El o sa te ajute sa vezi lucrurile asa cum sunt ele in realitate.Si inca un lucru: incearca sa scrii de fiecare data intr-un caiet lucrurile bune care ti s-au intamplat pe parcursul unei zile, sau acele motive pentru care ar trebui sa fi fericit. spre exemplu:esti suficient de inteligent incat sa faci o facultate, si ai posibilitatea asta bafta!

Te intelg foarte bine, asta pentru ca tot ce-ai scris in acele randuri mi se intampla si mie.Si mie imi este teama sa vorbesc cu un om,sa raspund la ore,din cauza fricii de respingere,nici mie nu-mi place cum arat,cand vad baietii din Economic imi spun:WOW,ce frumos e asta fata de mine, asa vrea sa fiu ca el! Nu-mi place felul cum vorbesc, de fiecare data cand spun ceva imi vine sa imi dau cu palma peste gura, si de multe ori, imi vine...SA MOR.In legatura cu timiditatea,sunt foarte timid,cand vad o fata imi bate foarte tare inima si doamne fereste sa ma intrebe ceva ca incep sa ma balbai,sa vorbesc stalcit si in final sa nu-i raspund. Sper sa te incurajeze ce-am scris mai sus, si sa intelegi ca in situatia ta sunt si eu, si multi altii! Stii ce ma face pe mine sa ma simt mult mai bine cand ma simt inutil? caut pe net povesti despre oamenii ce sunt in aceeasi situatie cu mine, si intelegandu-le povestea, ma simt mult mai bine.Ascult muzica buna,ca de exemplu Time,queen,pink floyd,iar dupa ce fac aceste lucruri ce imi dau o doza foarte mare de motivatie incep sa fac multe flotari si abdomene,imi fac toate temele de la scoala, ies cu bicicleta in oras timp de-o ora, alerg cateodata pana transpir foarte tare, fac exercitiile din cartea lui Paul Mckenna, O viata noua in 7 zile(chiar daca poate nu-ti place sa citesti, iti recomand cartea aceasta, te va ajuta mult!) si citesc timp de 2 ore. Sfatul meu e sa lucrezi la visul tau, si chiar daca vor aparea foarte multe obstacole, vor fi si multe oportunitati.Lucreaza la visul tau in fiecare zi si nu te opri pana nu ti se va indeplini. Daca ai nevoie de un prieten, sa stii ca eu oricand te voi asculta si nu te voi judeca, ma poti contacta pe fb la numele de Zarzu Florin(nu am poza).Iti recomand sa mergi la un psihoterapeut(nu psiholog), poate te va ajuta! Bafta multa!