Am nevoie de niste vorbe de la voi (sfaturi)
Sa va explic mai pe scurt...prietenul meu e mai mare ca mine cu 6 ani. Suntem impreuna de aproape 5 luni.
El nu stie sa-mi ofere ce vrea o copila ca mine.Adica vorbe frumoase,sa-mi spuna cat tine la mine,etc.Ok, am trecut si peste astea, am ajuns sa-l cunosc.Dar alta e problema.
La un moment dat am inceput sa nu ne mai suportam unul pe celalalt.Si s-a despartit de mine.Nu mi-a parut rau,dar nici bine. Am vrut sa incep o viata noua,pentru varsta mea,pentru ca deja am inceput sa ma simt 'adulta'.Am inceput sa ies cu altii, dar nu puteam sa nu-l mai iubesc. Dupa un weekend fara sa ne mai vorbim, luni mi-a trimis un mesaj in care spunea ca ii pare rau.El e un tip cu un orgoliu fooarte mare.Nu a vrut sa recunoasca,dar cand am stat fata in fata, nu am mai stat la discutii, ne-am pupat si de-toate.La sfatsit l-am facut sa spuna el ca vrea sa ne impacam, eu nu am spus nimic.
Inainte sa ne despartim eram tot stresata cu el, plangeam la orice facea.A fost nevoie de un dus rece! Dar acum am inceput sa-l las in pace si mi-am dat seama ca imi e mai bine asa.Tot el ma suna si vrea sa ne fie bine.
Am aflat intamplator adevaratul motiv al despartirii noastre.Prietenul lui cel mai bun(prieten si cu mine) i'a spus sa ma lase in pace, sa nu ma mai faca sa plang daca stie ca nu poate sa ma faca fericita.Si el nu a vrut sa renunte la mine.Cu impacarea asta el imi da impresia ca vrea sa incercam din nou sa fim ok.Si chiar suntem ok.Mai sunt certuri de gelozie, dar de fiecare data cand chiar credeam ca o sa ma insele(pentru ca nici eu nici el nu vrea sa incepem viata sexuala pentru binele meu)el statea potolit.Nu facea nimic cu alta. Fara sa stie el,eu stiu ce face si cu cine umba, pentru ca orasul e cam micut.
Dar chestia nasoala e ca odata ce m-a ranit cu despartirea, eu sunt din ce in ce mai nesimtita cu el.Si vad ca ma iubeste,simt,dar tot asa, nu-mi spune, dar intr-un fel imi demonstreaza asta.Acum ne-am schimbat locurile.Eu sunt aia rea! Si mi se rupe sufletul ca la anumite chestii chiar il doare,oricat ar fi el de mare, e tot un baiat pana la urma, si il doare.Nu-mi spune, dar vad.
El lucreaza pana la 5 dupa masa si noi ne vedem pe la 1 noaptea,pentru ca tatal meu inca nu stie de el,l-ar omora,pentru ca intr-un fel sunt prieteni (va rog nu judecati chestia asta).La inceput era un afemeiat, fara serviciu, mama lui plecata in strainatate ii dadea tot ce avea nevoie.Si de cand e cu mine s-a angajat la o firma. Ma bucur din tot sufletul pentru el, dar ma enerveaza chestia asta.El daca vine la 1 pleaca pe la 4-5.Si asa am ajuns sa ne vedem numai in weekend . Pt ca el nu poate sa tina pasul la servici, trezindu-se la 6 dimineata pentru a pleca din nou.Incerc sa fiu cat de mult posibil cu capul pe umeri si sa il inteleg, dar am nevoie cateodata sa il am langa mine. Si el nu e!
Cum nu vine la mine si nici nu-mi spune vorbe frumoase...mi-e frica sa nu il 'insel'. Il iubesc, dar e altceva...e pofta aia! >:"
Imi place mult sa ma joc cu baietii...pt ca nu stiu cum, da pe unde ma duc seara, cate 2-3 mor acolo pentru a sta langa mine.Si fara sa fac nimic.Eu sunt mai 'noua' in grup si poate din motivul acesta.
Deci...Help va rog! Ce sa faaac?
Multumesc mult de tot si va rog fara criticari urate. :*

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook