„Greşelile nu se iartă, ci se repară". (Nicolae Iorga, Cugetări)
Afirmatia lui N. Iorga arunca o lumina surprinzatoare asupra ideii de greseala, mutand accentul de pe „repararea", prin iertare, a constiintei celui care care a comis-o pe „repararea"consecintelor reale ale greseli, afirmatie ce intruneste si adeziunea mea.
In primul rand, trebuie spus ca greseala are ecouri, consecinte pe doua planuri: in planul constiintei si in planul exterior unde s-a produs. In acest sens,a ierta rezolva doar primul aspect al problemei: usurarea constiintei persoanei care a comis eroarea, consecintele ramanand acolo.
Pe de alta parte, a ierta poate fi o incurajare a greselii, ea putandu-se repeta oricand, de vreme ce nu l-ai determinat pe cel care a comis-o sa reflcteze asupra consecintelor ei. A repara presupune sa stii ce nu a functionat bine, sa stii sa faci lucrurile sa functioneze din nou in mod corect.
In concluzie, afirmatia de o mare putere educativa mi se pare adevarata.