Bună! Am nevoie de un sfat lipsit de critici neconstructive; drept urmare voi încerca să rezum totul în câteva rânduri.
De luni mă reîntorc la liceu. Fapt care mă stresează și-mi readuce stările de rău (îmi simt picioarele moi, tremur, mă doare capul, pulsul îmi creste până la 130-145, ș.m.d.p). Este un mediu foarte galăgios și agitat. Mulți oameni..mulți profesori au orgolii mari și ezită să înțeleagă că uneori greșesc, așa că în continuare aruncă cuvinte si fac gesturi pe care a doua zi le uită. Să vorbesc mi se pare unul din cele mai mari eforturi, mai ales atunci când oricât de tare simt că am zis ceva, mi se spune "nu te aud, vorbești prea încet". Printre altele mă simt inconfortabil când sunt forțată să mă implic în jocurile doamnei diriginte; jocuri care poate ar fi fost binevenite la grădiniță, dar care acum mă enervează în loc să mă distreze; mai ales când vin din partea unei doamne care mi-a spus că sunt o dezamăgire (pentru că nu am fost de acord cu dânsa pe un sub), gest care m-a făcut să sufăr. Mulți colegi mă tratează ca fiind arogantă doar pentru că evit discuțiile si uneori nu răspund la salut; știu că greșesc enorm dar știu că din cauza presiunii reacționez cu întârziere și oricât aș vrea ca data viitoare să nu mai fiu timidă, parcă "îmi înghite pisica limba". Chiar și unii profesori cred asta despre mine și adoptă un comportament prea dur asupra mea. (Iar cei de partea opusă mă vicitmizează făcându-mă să mă simt inferioară).
Banca și scaunul în care stau îmi provoacă dureri corporale și ăsta-i un alt motiv pentru care mă întristez știind că mă intorc la liceu. Stiu că dacă m-aș ridica de acolo mai des în pauze mi-ar fi mai ok si știu că România nu are prea mulți bani pentru investiții de acest fel, dar asta nu înseamnă că ar trebui să îmi placă să stau 7 ore pe zi (într-un loc care mă seacă de tot si toate) pe o bucată de lemn vai de capul ei, făra să mă afecteze. Pe de altă parte, ieșitul la tablă mă îngrozește. Privitul la atâtea nedreptăți mă irită și nici măcar cititul când sunt acolo si mă simt singură, nu mă mai ajută fiindcă nu îmi mai pot meține atenția.Etc...
Mă interesează un sfat despre cum să nu mă mai streseze mersul la școală într-atât de mult încât să plâng în fiecare zi, să mi se facă rău și să mă trezesc speriată de mai multe ori pe noapte. Mulțumesc. Imi pare rău dacă v-am luat din timp; weekend plăcut și succes în ce faceți!


Ps pentru ca sa mă scutesc de cei ce nu mă înteleg si se grăbesc să tragă concluzii similare cu "nu vrei să înveți si găsești alte scuze", sunt la un liceu de top și-mi știu standardele, așa că învăț; iar comparațiile de felul "alții-și rup oasele la muncă", nu-și au locul.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook