Am o intrebare pentru cei care au voce/ fac canto/ au cunostinte in domeniu. Eu aveam o voce foarte buna cam acum vreo 3-4 ani, apoi am inceput sa nu mai pot sa urc si am inceput sa fortez, ceea ce cred ca mi-a afectat vocea.
Acum vreo cateva zile in timp ce cantam era o nota foarte inalta care nu imi iesea niciodata, doar ca de data asta am atins nota intr-un mod "nazal" ca sa spun asa. Simteam sunetul undeva mai mult aproape de nas si nu in gat, dar nu mi s-a parut falsat. Auzisem de la cineva ca asa trebuie sa simti sunetele inalte, insemnand ca le poti atinge. Asa este? Si cum este cu cantatul din gat?
Mersi anticipat.
Pentru a cînta corect trebuie să înveți a lucra corect, cu un meseriaș. Cu un profesionist, adică.
Cînd se cîntă, este greșit a se posta sunetul în gît. Mai exact, sunetul se formează la nivelul esofagului ( și chiar mai de jos) dar ieșirea lui din gură se face ducînd vibrația sonoră pe sub vălul palatin, să rezoneze și în nas și să iasă din gură pe sub dinți.
Pentru aceasta trebuie ca gura să fie larg deschisă, ca și cînd ai avea senzația de căscat. El trebuie să iasă rotund, dulce și fără efort.
Pentru aceasta e însă nevoie de mult exercițiu de respirație, de antrenare a mușchiului diafragm, de emanare a sunetului de sub mușchiul diafragm cu multă zgîrcenie și nu brusc.
De la o respirație la alta trebuie să dureze ceva între 30 - 40 de secunde.
Pentru aceasta, cele mai bune exerciții sînt vocalizele, ( pe diferite aranjamente de consoane și vocale), de la scurte la foarte lungi, de la ușoare și comode pînă la forte și fortissimo, pînă simți vocea încălzită și lejeră în emisie.
Un exercițiu bun este acela de „mușcare"( pronunțare foarte strictă) a consoanelor finale.
Lucrătura serioasă a unei voci se face cam după vîrsta de 18 - 20 de ani, preț de aproximativ 4 - 5 ani și apoi toată viața, în fiecare zi.
Lucrătura pe o voce în perioada precoce ( 10 - 14 ani) eu o consider o crimă.
Mai ales că abia după 17 - 18 ani vocea începe să devină stabilă, din punct de vedere anatomic.
A se vedea cazul acelui copil român ( Ștefan Atîrgovițoaiei) care a impresionat Italia cu vocea, pe la vreo 9 - 10 ani.
L-am ascultat mai apoi pe la vreo 14 - 15 ani și mi s-a părut o ...catastrofă.
RăspundeMersi mult de tot pentru explicatii. Poate asta s-a intamplat si la mine, pana pe la 13 ani cantam perfect si apoi am inceput sa nu mai pot sa ating note inalte si sa le sustin. Acum ( 16 ani), observat ca incepe sa mi se stabilizeze putin vocea. Te mai intreb ceva daca imi poti raspunde. Cineva mi-a spus ca atunci cand atingi si sustii sunete inalte te doare diafragma si sinti ceva in urechi, un fel de zumzait, asta inseamna ca poti. Este adevarat?
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Atingerea unor note foarte înalte nu se face brusc ci treptat, funcție de ambitusul tău natural.
Chestia cu durerea mușchiului diafragm nu este adevărată. Mușchiul diafragm trebuie antrenat prin multiple exerciții de respirație- mîna cu palma deschisă pe mușchiul diafragm, trasul aerului în plămîni și eliminarea acestuia cît mai puțin posibil, adică puțin cîte puțin- timp de aproximativ o jumătate de oră, în două ședințe zilnice, și apoi mereu același regim în fiecare zi.
În cîțiva ani de zile devine o deprindere cît se poate de naturală și folositoare pentru calitatea de interpret vocal.
Mai e de văzut dacă ești o soprană sau mezzosoprană.
La tenori și la soprane există un așa numit „prag" care, dacă poate fi depășit, se poate ajunge, prin exerciții, la note destul de înalte.
Mai depinde, la potențialul nativ, și de caracterul vocii, pe care îl poate stabili doar un specialist.
Dacă vei citi ceva literatură de specilalitate - vezi pe google trimiteri la biografii de interprete celebre- vei constata că nu toate ariile se potrivesc unei soprane.
Există unele roluri pe care o soprană nu le poate aborda.
Există așa numitele soprane spinte, soprane dramatice sau soprane de coloratură ( la acestea din urmă vezi ariile din „Traviata", sau „Regina nopții " din „Flautul fermecat" ( cu niște triluri aproape imposibil de realizat pentru o voce omenească, decît numai cu materialul nativ și munca pe coarde).
Sînt multe de spus la acestea.
Caută și ascultă pe youtube fel de fel de arii în interpretări cît mai variate.
Cît despre acel zumzăit în ureche, nu prea am cunoștință.
În particular îți recomand un exercițiu.
În imediata apropiere a urechii, pe obraz, există un os.( nu știu exact cum se numește). Pune pe el degetul arătător. Încearcă să deschizi gura. Vei simți că acel os se mișcă și că prin acest exercițiu te ajuți mai ușor să deschizi rotund cavitatea bucală ( fără acesta e mai greu). Deschizînd mai mare cavitatea bucală poți mai ușor accede către unele acute.
Dar, acest exercițiu nu trebuie să devină o deprindere. Ulterior ar putea deveni ca un tic de care nu te poți dezbăra în activitatea de cîntat.
Dacă nu urmezi un liceu de arte, secția canto, du-te la o Școală Populară de Arte și caută un profesor bun de canto.
Dar, nota bene, și acolo se intră numai pe bază de examen de aptitudini muzicale și e cu plată ( cca. 400 - 450 de lei pe an).
Îți doresc sănătate și baftă!
Răspunde
Bună
Crede-mă cel mai bine vorbești despre asta cu profesorul tău de canto el știemai bine și poate te ajută iar să îți recapeți vocea!
până atunci ai grijă și nu te mai forța fără sens.
Baftă!
Asta este ideea, ca nu fac canto ( pana in toamna imi este imposibil sa incep). Mersi oricum.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
