Dumnezeule, ai doar 14 ani, esti inca micuta si ar trebui sa asculti intru-totul de parintii tai.
Incearca si straduieste-te sa fii respectuoasa si sa asculti de ei, ca nu-ti vor raul si stiu mai bine, ce-i mai sanatos pentru tine.
Stiu ca sunt mica inca si stiu ca ei imi vor tot binele, dar uneori exagereaza cu toata protectia. Pana acum nu aveam voie afara, acum maximul este ora 18:00 si daca as dori sa ies afara nu prea am cu cine. Ii iubesc enorm dar as vrea sa ii fac sa inteleaga ca macar sa incerce sa aiba incredere in mine, pentru ca dupa cum se comporta cu mine, nu prea arata ca au.
Un parinte nu exagereza cu protectia, mai bine sa te stie in casa in siguranta, decat rapid a de cine stie ce proxenet, golan ori pedofil.
Eu stiu ca voi la varsta asta va credeti mai maturi decat sunteti, dar nu aveti cum sa va aparati, asa ca, datoria noastra de parinti, este sa va protejam cat de bine putem, macar pana va maturizati si intelegeti cat de periculoasa este sederea asta afara, in noapte.
Aici nu-i vorba d eincredere in tine, este vorba de protectie pentru cazurile in care tu nu te poti apara. Sunt proxeneti care opresc masina langa tine si 2 te iau pe sus si te arunca in masina. Tu ec faci?
Ei sunt 2 barbati zdraveni, tu un copil mic... ce poti afce? Nimic!
Esti rapita si vanduta ca sclava sexuala, pe piata de prostitutie.
In cazul asta, cum mii de fete romance sunt rapite, unele multilate, altele bature, posedate sexual si vandute sa se prostitueze, parintii tai stiu asta si sunt disperati sa te stie afara, in nesiguranta, in mana si ochii proxenetilor si pedofililor.
Refa relația cu ei, fiind sincera și deschisa și spunandu-le cum te simți. Ei nu din răutate îți pun anumite restricții, ci petru ca vor sa nu ți se întâmple nimic.Dar discuta cu ei cu respect și când se enervează, un răspuns blând îndepărtează furia.
Normalitatea ar fi sa faci ceva pana sa ti`o ceara ei, nu dupa ce ti-au spus`o de 10 ori.Probabil esti un copil dificil care le-a facut o multime de probleme in trecut si s`au saturat, mai vor si ei liniste. Cere`ti scuze fata de ei, promite`le ca te vei schimba si apoi discuta cu ei ce nu iti place la comportamentul lor. Daca nu rezolvi nimic, mai ai 4 ani si poti pleca de acasa.Iti vor duce lipsa atunci.
Tinand cont ca tot timpul am fost tinuta numai din scurt si abia acum imi dau voie sa ies afara pana la ora 18:00 nu consider ca pot fi numita un copil 'dificil' deoarece incerc din toate domeniile sa fac tot ce am mai bun insa tinand cont ca ei erau obisnuiti cu notele surorii mele si cu felul in care ea se comporta poate ii face sa gandeasca ca sunt un copil 'problema'. Si nu am de ce sa imi cer scuze deoarece nici macar nu stiu cu ce am gresit.
Nu conteaza, cere`ti scuze ca nu esti ca sora ta atunci sau pentru faptul ca te`ai nascut altfel decat pe placul lor. Cere`ti scuze pentru ceva absurd care sa le dea de gandit si sa observe ca te neglijeaza. asa poate vor realiza ca au procedat gresit si te vor asculta,
Nici nu trebuie sa vorbesti cu ei deschis... daca vezi ca pur si simplu nu vor sa te asculte, n-o fa! Eu n-am facut-o niciodata si ma simt mai bine, probabil nu mi-ar fi inteles niciodata frustrarile si chestiile ciudate la mine. Sunt sigur ca si tu ai frustrari si chestii ciudate pe care nu le-ar intelege niciodata, asa ca de ce sa incerci sa vorbesti deschis un subiect care nu poate fi vorbit deschis si mai mult de atat, cu niste oameni inchisi?
Ar fi o idee, insa imi e greu sa stau si sa tin totul in mine, pentru ca se aduna lucruri si as vrea sa le discut cu ei...
Fa ceea ce simti, suflet frumos!
Incearca sa o iei cu inceputul. Vorbeste despre ceva, faceti ceva impreuna.Fa curatenie prin casa si sterge daca este nevoie.Cand vede ca ai evoluat o sa aiba alta parere.Trebuie sa gandesti ce spui inainte, sa spui despre ceva bun:despre scoala, despre diverse obiecte etc.Mult noroc cu parintii tai!
Voi incerca, mersi!