Am o problema mai personala ca sa spun asa, si nu stiu ce sa fac. Si mi ar placea sa ma consult cu mai multe persoane, sa mi ofere sfaturi. In primul rand am aproape 21 de ani( sunt fata), si am o relatie cu un baiat tot de varsta mea, de un an. Ne iubim foarte mult, ne sprijinim in orice, ne respectam... Problema cea mai mare sunt parintii mei. De cand au aflat de relatia mea cu acest baiat au devenit si mai stricti cu mine fata de cum erau inainte( si inainte erau foarte stricti). Ei au mentalitate inapoiata, mereu tipa la mine sa nu ma culc cu acest baiat, sau cu oricare alt baiat, decat dupa casatorie, iar casatoria sa fie strict dupa 30 de ani, chiar si 35. De cate ori ies cu prietenul in oras, mi se impune sa nu stau mai mult de 30 de min afara, desigur, nu le respect aceasta,, dorinta,, desi pentru mine e tortura. Mama e cea mai periculoasa ca sa zic asa, e foarte violenta verbal, uneori si fizic, in sensul ca ridica mana, se rasteste... Mereu imi striga ca pentru mine mai important e baiatul acela decat ei, ca toata viata eu trebuie sa stau cu ei, lipita de ei, imi striga ca stau toata ziua si vorbesc cu el pe siteuri de socializare, la telefon. Sunt studenta la medicina, iar ei imi impun ca toata viata sa stau in casa si sa invat, fara distractii. Viata mea e facuta pentru invatat, nu distractii, sex, etc. Iubitul meu mi-a propus sa ne mutam impreuna peste cateva luni, chiar imi doresc sa fac asta, dar problema e cu parintii mei. Nu stiu ce sa fac. Ei cand sunt plecat de acasa, ma suna din 10 in 10 min cu video call sa ma verifice unde sunt, ce fac. Voi ce ma sfatuiti sa fac? multe persoane imi spun sa imi iau viata in maini si sa ma distantez de ei, pentru ca altfel o sa ajung sa stau o viata intreaga cuu ei in casa, fara familie, fara sa fiu fericita. Dar m as simtii foarte prost sa stiu ca n ar mai vorbi cu mine. Ei mereu ma ameninta ca daca ma culc cu vreun baiat inainte de casatorie care trebuie sa fie dupa 30, ma omoara si pe mine si pe respectivul, ca o sa ne faca viata un calvar.

Nu stiu cum sa zic, nu vreau sa jignesc, dar parintii tai au o usoara problema cu capul. Serios... Imi pare rau ca am inceput asa acest mesaj, insa nu poti spune ca zic o prostie sau ca au un mod de gandire normal. Faza e ca nu procedeaza cum trebuie. Singurul lucru cu care sunt eu de acord ar fi sexul dupa nunta. Atat. in rest au o gandire foarte proasta. Presupun ca ai avut o copilarie foarte grea cu genul asta de parinti. Daca ei cred ca un copil se creste cu certuri, violenta si cel mai important lucru, sa-i rapesti copilaria, atunci este total gresit. Ei poate sunt genul ala de parinti, care vor sa-si educe copilul, sa fie unul bun, un model, mai pe scurt. Ceea ce este perfect normal, adica orice parinte vrea asta, nu? Insa ei nu au procedat cum trebuie si aparent inca mai procedeaza, ma si mir ca la varsta asta in care ai deja format un caracter si cu greu mai poate fi modificat, ei inca te mai trateaza ca pe un copil. Adica ok frate. vrei un copil model, insa faza este ca ei posibil sa exagereze si sa-si doreasca unul PERFECT. Ceea ce este o mare diferenta intre un copil model si unul perfect Daca aveai undeva la 11-12 ani, sincer mai intelegeam sa se tina de tine asa, ca la varsta aia oricand iti poate zbura mintea in alta directie. Dar si acum. la varsta de 21 ani? Da-o naibii de treaba :/. Eu chiar nu as suporta sa am genul asta de parinti, sincer. Sa fie genul de oameni foooarte agresivi atat verbal cat si fizic si cu care iti este imposibil sa porti o discutie care odata ce vad ca ai drepapte, se tipa la tine si posibil sa-ti mai adreseze si niste vorbe urate pe care niciodata nu o sa si le retraga. (Nu zic ca parintii tai fac asta, am dat doar un exemplu).
Treaba sta in felul urmator. Ai 21 de ani, esti deja majora, esti o fata buna, nu ca toate panaramele. Daca parintii tai te-ar compara pe tine cu alte 100 de fete, ar trebui sa fie multumiti si sa nu se comporte cu tine de parca ai fi inca un copil. Fiind majora, de acum ai dreptul sa faci ce doresti tu. Nu trebuie sa mai stai dupa gura lor. Ar trebui sa-ti traiesti viata cum trebuie, dupa gandirea ta, nu dupa a lor. Cum ai spus si tu, au o gandire inapoiata rau de tot. Eu unul nu sunt de acord cu casatoria de la 30 sau 35 de ani. Sincer... mi se pare chiar PREA TARZIU din punctul meu de vedere. Cum frate sa te casatoresti pentru prima data la 35 de ani? Au innebunit? Pai gandes-te ca tu o sa ai 40 de ani si copilul tau doar 5. Pai ce ar fi asta? Mama mea are 41 de ani si eu 16. Ceea ce este o diferenta de varsta foarte buna dintre o mama si un copil. Adica calculeaza si tu, diferenta de varsta e de 25 de ani. Din punctul meu de vedere, varsta de la care ar trebui sa fii casatorit(a) si sa ai un copil ar fi cam. intre minim 21- 22 si 27-28... hai sa zicem si 29 dar astea in mai rare cazuri. De la 29 de ani in sus ar fi cam tarziu. Ia gandes-te la 35 cum o sa fie. Pff. pai iti urez multa bafta Foarte multa lume face asa. Poti sa te si documentezi daca nu ma crezi. Bun. sa zicem ca asta ar fi prima problema. O alta problema ar fi ca tu daca asculti de,, EXTRAORDINARUL SI BUNUL " sfat al parintilor si incepi sa-ti cauti pe cineva cu care sa te casatoresti si sa formezi o relatie, iti zic eu ca e foarte foarte foooooarte greu, ba chiar imposibil sa-ti mai gasesti pe cineva. Si stii de ce? Pentru ca, dupa cum am zis si mai sus, multa lume incep treburile alea pe la varsta aia. Bun. tu daca incepi de la 35 de ani, o sa dai de barbati, ori prosti bata, ori care au ceva probleme, un handicap sau ma rog eu ce o sa aiba ei, ori o sa fie divortati si totusi au deja un copil care ori sta in grija fostei lui sotii, ori sta in grija lui. Raspunde-mi sincer, chiar ti-ar conveni asta? Sa te casatoresti cu un barbat si sa suporti gandul ala ca mai are un copil cu altcineva? + ca cine stie din ce motiv este divortat. Ti-ar placea ca aceeas chestie sa se intample si cu tine? Uite. de exemplu sa zicem ca fosta lui sotie, s-a despartit de el din cauza ca concuma prea multa bautura. Ti-ar conveni ca sa te casatoresti cu un asemenea barbat care la inceput pare un,, domn" iar dupa nunta si dupa ce apare copilul, sa-si arate adevarata fata si dupa sa doresti si tu sa divortezi de el? Nu prea cred. Pe scurt, tu ai gasi o groaza de barbati care efectiv NU sunt doriti! Tu poate vrei un baiat mai,, asa, asa, asa, asa, asa", dar ce vezi. surpriza, tipul ala de baieti au fost luati de altele si la cum sunt ei, bineinteles ca relatia tine .

Ok. deja m-am lungit prea mult si ma dor ochii . Scuze, uneori ma ia valul cand vine vorba de scris. Tot ce pot sa-ti zic este. sa-ti traiesti viata. Crede-ma, daca urmezi,, sfatul" asta de la parinti, o sa-ti distrugi viata. Ti-am zis eu mai sus ce o sa se intample. Nu prea cred eu ca prietenul tau ar sta dupa tine pana la 35 de ani. + ca va intalniti foarte rar, nu prea aveti acea legatura puternica deci... posibil sa te paraseasca. Nu prea vreau sa fi rautacios sau sa te descurajez spunandu-ti asta dar prin simplul fapt ca va intalniti foarte rar, de vorbit nu mai zic, bineinteles ca sentimentele astea mor cu timpul. Adica ia gandeste-te tu, cam prin ce varianta sentimentele lui ar fi mai puternice pentru tine? Daca s-ar intalni foarte des cu tine sau daca s-ar intalni foarte rar? Eu cred ca prima varianta. Si asa din cauza ca va intalniti rar sentimenete se pot duce naibii si asa te trezesti ca-l pierzi. (posibil, nu zic ca asta o s-o faca, dar exista riscul, ma rog. nu-mi zice nimic de asta, nu ma bag, poate am zis o prostie). Anyway, deci continua-ti viata, distreaza-te, ai doar una. Tu chiar crezi ca la 35 de ani o sa mai ai acea energie? Bucura-te cat mai poti. Esti majora, deci ai drepul... poti pleca de acasa. Si da. stiu, stiuuuuuuuu ca nu iti place ideea ca nu o sa mai vorbeasca cu tine sau ca o sa se supere pe tine sau nu stiu ce. Stiu ca nu poti suporta gandul asta. Insa daca te muti la prietenul tau, o sa ai o viata mai fericita, o sa te poti distra, o sa fii mai relaxata, mai lejera, poti sa faci cam ce vrei cand vrei, poti sa fii langa el tot timpul, cu ocazia asta va si casatoriti mai devreme, o sa aveti o familie fericita, daca vrei sa te culci cu el inaintea nuntii, poti sa o faci, daca nu, aia e, este alegerea ta, totusi nu ar fi nimic gresit daca ai face-o inainte. Ai totusi varsta potrivita.

Deci... Doamna,, psica rea" mrrrrrrrr Aveti de ales :
1. Ramaneti langa parintii dumneavoastra care o sa va faca viata un calvar si la un moment dat, o sa regretati ca nu ati facut decizia corecta la momentul potrivit.
2. Fugiti de acasa, la prietenul vostru si o sa fiti fericit impreuna si o sa aveti o viata foarte frumoasa. Mai scapati si dumnevoastra de 200 de kg de stres, sunteti mai relaxata, mai libera. No? Ce poate fi mai frumos? . Si nu o sa se supere. Pana la urma poate isi dau si ei seama ca nu au procedat cum trebuie. Asta daca sunt suficient de () cat sa-si puna intrebarea,, oare am gresit cu ceva". Nu sa zica,, vai de mine ce copil neascultator". Da pe naiba, daca faci ce trebuie nu esti neascultator. Si eu si prietenii tai si oricine altcineva am face la fel, daca am fi in aceeasi situatie ca a ta.