Am o problema, nu mă înțeleg cu parintii mei. Sa va povestesc poate îmi ve-ți da un sfat.
Parintii mei nu mă înțeleg și asculta. Vreau sa vorbesc cu ei dar nici nu mă baga în seama de parcă nu as exista. Ploblema ăsta este de mult dar nu am bagat-o în seama deoarece eram prea mica. Am crescut și am început sa văd unele lucruri. Sunt mereu jignita, certata și neascultata mă simt în plus. De exemplu : Dacă am luat o nota mare nu le pasa. Dacă îi ajut nu sunt în stare sa zică Mulțumesc.Pe sora mea mai mica o asculta tot timpul. Mereu am fost o persoana singura am crezut ca familia sunt prieteni de care am nevoie dar m-am înșelat. MA amenință că nu îmi mai dau bani, ca sunt proasta (auzid ăsta mereu am început sa-i cred ). În anul acesta fac 18 ani, as vrea sa mă mut. Menționez ca nu știu pe nimeni de încredere și as dori niște sfaturi de construire a propriți vieți departe de ai mei. Îmi puteți da sfaturi despre cum ati plecat de acasă. De ex : ce va trebuit la plecare, care a fost grija voastră, venitul vostru cu care ați plecat etc tot.
Sunt multe alte plobleme cu parinti de care nu vreau sa discut.
Mi-ați fi mult de ajutor daca as ști ceva de plecare de la voi.
Mentione ca vreau sa dau și la facultate.
Mulțumesc!

Buna! Imi pare rau de situatia prin care treci, am avut si eu asa momente cu parintii mei ca niciodata nu ma intelegeau si ma jigneau ma numeau, ca nu-s bun de nimic si nu stiu ce acolo, dara problema a fost BANII in momentul ala familia mea intrase in niste datorii si tot timpul se certau si nu prea avea timp de mine, de aia si se comportau asa cu mine, eu nu stiu poate si la tine ii problema asta si tu poate nu stii prin ce trec ei, poate au si ei o prooblema nu stiu, eu stiu ce am facut atuncia?
Am fost la bunica mea si ma plangeam ei prin ce trec si ea defiecare data ma linistea, dar am fost si la psiholog si m-a ajutat foarte mult gen, mi-a spus doar sa am rabdare cu ei si totul va fi cum era inainte. Incearca sa ai rabdare cu ei bine.
Numai bine!

Buna! Este o situatie destul de delicata.În primul rand trebuie sa te gandesti daca ai facut ceva gresit,si daca da,cere-le iertare,poate ca de aceea se comporta asa. Daca tu consideri ca nu ai facut nimic gresit,atunci incearca sa vorbesti cu unul dintre parinti(de care esti tu mai apropiata)si sa intrebi de ce se comporta asa, poate afli asa motivul. Daca nici asa nu afli motivul, incearca sa nu pui la suflet tot ce spun ei. poate ca nu o spun din rautate, ci mai mult din nervi, pentru ca toti la nervi spunem lucruri gresite pe care mai tarziu le regretam.In legatura ca nu te baga in seama si ii acorda mai multa atentie surori tale mai mici, este perfect normal, te inteleg.Si eu am o sora mai mica doar cu un an si tot ei ii acorda toata atentia, ii ia apararea chiar daca e vinovata, si cand vreau sa vorbesc si eu cu ei, tot ei ii da prioritate.Asa sunt toti parintii, celor mai mici le acorda mai multa atentie, nu ai cum sa ii schimbi.Nu te ingrijora cand te ameninta ca nu iti va mai da bani, pentru ca ei tin la tine, esti copilul lor, nu are cum sa nu te iubeasca, si este normal sa iti dea bani in continuare pentru ca ei stiu ca ai nevoie de ei. Poate ca ar fi bine sa mergi si la un psiholog daca vezi ca lucrurile nu se schimba, pentru a nu intra in depresie. Sper ca te-am ajutat!

Buna, in primul rand daca vrei sa te muti ar trebui sa iti gasesti un baiat care sa te iubeasca. mai mare cu 2-3 ani ca tine. si sa te muti cu el... daca vrei sa pleci de acasa automat iti trebuie si ceva banuti. daca esti dispusa sa faci sacrificiul asta, asteapta pana faci 18 ani si angajeaza-te undeva... poti sta si in chirie. nu neaparat cu un baiat. Eu sunt baiat. am crescut fara parinti de la varsta de 13 ani. am fost nevoit sa ma las de scoala. sa muncesc pe unde am apucat. dar usor usor m-am ridicat. si acum sunt in Anglia.,, Totusi incearca sa discuti cu parintii tai. o sa le simti lipsa. crede-ma! Sper ca te-am ajutat. Bafta!