Buna am o problema si ma gandeam ca poate ma ajutati voi. Povestea mea e chiar trista. De cand eram mica tata ma tinea in casa, eu nu stiam ce inseamna sa zambesti sa te joci si sa te bucuri de altele. Stateam mereu in casa, cand ma duceam la magazin imi zicea : in 2 min esti acasa! Daca intarziam ma batea sau tipa la mine pana il durea gura. Cand lu-am o nota proasta ma tragea de par. etc
Asta pana in clasa a 6, cand am vazut ca tata nu prea se mai intereseaza de mine. Am inceput sa fumez, sa beau, sa consum prafuri. etc

Am inceput si cu baieti sa umblu numai cu baieti stau si cu vreo 3-4 fete.
Cu mama ma cert mereu tipa la mine din motive idioate si eu am prins tupeu in ultimi 2 ani si o injur tip la ea iar ea se duce mereu la tata si ii zice orice. Exemplu : o data am plecat la o fata si mama m-a sunat si a tipat la mine : Treci acasa imediat copilule! si m-am enrvat si i-am zis : Lasa-ma sa ma bucur si eu de viata ca doar e a mea. I-a zis tatalui, tata m-a batut si a zis ca el m-a facut si el ma omoara ca nu e viata mea si inca nu fac ce vreau eu. Acum 2 zile mia vazut factura de la telefon si a vazut ca aveam convorbiri intre 11-3 noaptea, in seara mia lu-at telefonul a tipat la mine. etc inca un pic si ma batea. In +, din cl a 7 m-am facut emo, sunt obisnuita sa plang, sa fiu inchisa, sa sufar, mereu cand sunt suparata ca in seara asta, ma tai pe mana cu ce apuc sau ma zgarii cu unghiile sau cu alte chestii. Tatal meu e bolnav de Diabet, fumeaza mult se i-a mereu de mine bea mereu si ma pune sa o mint pe mama ca nu bea. etc. Mereu imi doresc sa moara, sa plece si sa nu se mai intoarca. In +, am un fratior mai mic si e bolnav adica nu vorbeste, nu stia nici sa mearga dar a invatat si are 10 ani, nu mananca singur in schimb intelege tot, rade la o gluma sau altele se joaca. etc. Nu merge la scoala, se duce la un camin special. Am si o sora de 1 an si mama mereu sta cu ea, asa ca eu mereu stau cu fratele meu si m-am saturat, de vreo 2 ani stau cu el si am grija, ii dau sa manance, il imbrac. etc. Nu mai pot, vreau sa-mi traiesc viata, sa ma bucur de ea nu stiu ce sa mai fac. Tot ce am scris pana acum am scris cu ochii lacrimand. Sufar mutl si vreaus a mor, ori eu ori tata. Mama ma face de ras mereu dar cu ea tot ma pot intelege cat de cat, Dar cu tata deloc. Vreau sa moara, sau sa se schimbe si sa inteleaga ca e viata mea si nu e a lui.

Nustiu ce sa mai fac, prieteni stiu princ e trec si imi sunt alaturi. Ei se tem ca eu am sa ma sinucid, dus o viata grea p care nu o vrea nimeni si mai sunt si emo. Si mie imi este frica ca o sa ma tenteze o data prea tare incat sa ma sinucid. De multe ori am vrut dar m-am controlat.
Aveti niste sfaturi sau daca vgreti sa-mi lasa-ti id vostru. Am nevoie de sfaturi urgent, numai pot... vreau sa mor. Ba chiar as fi in stare sa ii pun capat tatalui meu. Dar nu sunt chiar asa, prefer sa mor eu si chiar vreau.

fundita + vot

Uite.am 15 ani.sunt adolescenta si ca orice adolescenta sunt dificila. acum o luna ma certam in fiecare zi cu parintii din diverse motive foarte idioate.plangeam si plangeam de ciuda.nu.mi permiteam sa ridic tonul si as fi putu doar ca imi e rusine.am si eu momente cand spun ceva d genu "luate-ar dracu d curva" referindu-ma la mama. dupa ceva timp ma calmez, si-mi aduc aminte ce-am spus si regret, ea mama e tata, nu-i pot injura ca si cum nu ar insemna nimic pentru mine.intotdeauna am crezut ca sunt o ciudata, ca nimeni nu ma va iubi, ca voi fi intotdeauna fata din clasa care tipa mereu, care se bate non stop cu baietii, care nu stie ce inseamna sa porti o fusta, care iubea doar lucrurile baietesti.cu timpul mi-am dat seama ca viata mea nu e facuta sa sufar, nimeni nu merita asta.si fiecare lacrima varsata e tot mai dureroasa datorita faptului ca iti irosesti viata. ca trece pe langa tine si te trezesti la 90 de ani ca nu ai realizat nimic in toata viata, ca nu ai nicio baza in nimeni, ca nu ai un prieten, ma bucur insa ca prietenii iti sunt alaturi.greseala ta a fost ca ai inceput sa fumezi/bei, aveai o varsta foarte frageda pentru a o invada cu tigari, alcool, prafuri si alte prostii.ar fi trebuit sa te abtii, sa cauti ajutorul, sa incerci sa ramai calma desi era greu, sa plangi pana te descarcai, insa sa ramana acea bucatica d respect pentru parinti. poate ca avem momente cand spunem ca nu ne iubesc, ca ne injura mereu si ne bat. dar asta este. ei ne iubesc si sa nu crezi ca lor nu le pare niciodata ra ca te-au certat/batut.Acum mi-ai spus ca est emo. ce intelegi tu prin faptul ca esti emo? de fapt asta e doar o masca pentru a te inchide in tine, pentru a devenii o persoana gotica, pentru a incerca sa te regasesti in stilul asta inchis si sumbru fara nicio culoare.si de sinucidere.nu poti, imagineaza-ti acum ca o luam si pe calea religioasa, ti-ai vinde sufletul diavolului si de acolo nu mai scapi, si-ti vei trai viata in iad ca si pe pamant.singura,inchisa,inconjurata de lucruri negre urate care te deprima.Viata are multe tentatii, dar trebuie sa stim sa le abordam
Sa ne gandim totusi, ca dumnezeu ne supune incercarilor grele, si tot el vrea sa vada daca suntem atit de puternici incat sa rezistam
Incearca tu si imbunatateste relatia cu ei... evista convorbirile atit de tarziu.si nu te mai comporta ca o salbatica fara oprire.renunta la stilul de viata pe care l-ai abordat si ai grija d tine.
Am scris mult aici, am scris din suflet serios, am incercat sa ma pun in pielea ta, sa incerc sa inteleg ce se afla in mintea ta. e mai mult o poveste ce ti-am insiruit aici care sper sa te ajute
Mult noroc!

Wow! Deci e ca si cum mi-as fi citit un rezumat al vietii mele. Mama si tata sunt mereu cu gura pe mine, afara nu ma lasa, vrea sa vin numai cu 10, sa citesc 40000 de carti pe zi si atat.

Si la mine prietenii imi sunt aproape, insa asta nu ma ajuta prea mult, ca seara oricum ajung acasa si stiu ce ma asteapta.Sincer,m-am saturat.Si chiar am inceput sa o iau pe cai gresite.Am 13 si deja fumez si consum alcool(in cantitati mici, totusi), la scoala aveam numai note de 10, acum am 35 de absente.Mama ma pune sa ma imbrac cu vreo 2-3 plovere, iar eu iau alte haine in ghiozdan si ma schimb la scoala.

De multe ori, am stat singura in camera, si ma apuca efectiv plansul.Ptr ca nu ma lasa sa fac absolut nimic.Mereu mi-o dat exemplu pe verisoara mea (ca ea era o tocilara si a ajuns departe in viata). Plangeam ca o proasta si imi doream moartea la toti, mama tata si fratemiu.

Simteam o furie imensa, care efectiv ma controla. Vroiam sa iau un cutit, sa mi-l bag in inima, sa mor si sa ma planga la mormant parintii si sa-ti dea seama ca am gresit.

Insa, am stat mult si m-am gandit ca daca ma sinucid, asta ar insemna sa ma duc in iad. Unde, cu siguranta ar fi mult mai greu decat pe pamant.Viata te incearca si iti pune tot felul de obstacole.

Crezi ca acei copii care parintii ii lasa sa faca ce vor, n-au si ei greutati sau cel putin in viitor nu vor avea de suferit pentru ca s-au maturizat tarziu?
Crezi ca acei copii care il au pe tatai (sau mami) milionar si ii crete in puf, nu se simt si ei nedreptatiti? Adica, prietenii ies cu ei doar pentru bani, si asta ar insemna sa traiasca intr-o lume fara prieteni.

Acum, la tine ( si la mine ), viata ne-a dat niste parintii super protectori, insa niste prieteni care ne inteleg si sunt alaturi de noi.Incerc din rasputeri sa nu mai doresc moartea mea, sau a parintilor.nu pentru ei, ci pentru Dumnezeu.Pentru ca El nu vrea ca noi, oamenii, sa suferim pe pamant, ci vrea pur si simplu sa invatam SINGURI care este adv valoare a vietii.

N-ai vrea sa apuci acel moment cand vei pleca de acasa, te vei simti libera si vei avea o slujba, un scop in viata? N-ai vrea sa-i fi si tu aproape fratelui tau, cand poate, si el va trece exact prin ce treci tu?

Stiu ca e greu, ca mai sunt cativa ani buni de asteptat, insa pe la 25-x ani o sa te uiti la poze, la copii tai, in trecut si o sa-ti spui "Ce puternica am fost"

Buna! imi pare tare rau pentru situatia ta. sincer cred ca e foarte greu sa rezisti. m-a emotionat povestea ta si daca te pot ajuta cu ceva... cu orice, iti sunt alaturi... bianca_dobry_95

Poti incerca sa vorbesti cu un Psiholog. Acela poate vorbi si cu parintii tai ca sa " o lase mai moale" si poate o sa se rezolve lucrurile

Draga mea fetiţă! Sunt lucruri prea serioase ca să ceri sfaturi pe net. Te rog din tot sufletul meu, du-te la consilierul şcolar sau psihologul şcolii, nu se poate să nu aveţi. Spune-i totul exact aşa cum ai scris aici. Cu viaţa nu e de joacă. Te afli într-un impas din care trebuie să te scoată cineva competent, nu noi, ăştia care ne dăm cu părerea pe aici, că tastatura suportă orice...Nu ai o rudă mai apropiată sufleteşte de tine sau o profesoară cu care să poţi discuta?

fetito, baga-ti mintile in cap. e imoral sa doresti moartea cuiva, cu atat mai mult a propriului parinte. si tata ma mai enerveaza, si el are diabet, dar nu vreau sa moara.

du-te la psihologul scolii. e gratis. salveaza-te!

Baga id meu andy_love 45

Vladu_01 si o sa ati spun ce cred eu sa faci