Am sa va spun povestea mea. As vrea ca cei care vor sa faca misto-uri si alte din astea mai bine sa nu se mai sinchiseasca sa citeasca asta. Am o intrebare : Ce faceti atunci cand va simtiti singuri? Am 17 ani si pana acum pot sa ma "laud" cu faptul ca nu am avut nici un prieten(iubit). Toti baiatii de care mie mi-a placut nu le-a placut de mine si mereu am ajuns in aceeasi situatie. Sa-mi plang de mila, sa ma consider o ratata, sa cred ca niciodata nu voi avea noroc in dragoste. Tocmai cand am si eu o speranta mereu se intampla ceva si totul se termina ca de obicei: sa plang in fiecare seara. M-am saturat de asta. Toate prietenele mele au un iubit. Poate ca am ajuns si eu la momentul in care imi doresc ca cineva drag sa se gandeasca mereu la mine, sa ma imbratiseze atunci cand am nevoie, sa fie langa mine mereu. Dar se pare ca acest lucru nu va veni niciodata Nu inteleg de ce mi se intampla mereu asa. Hai am inteles o data, de doua ori, de trei ori dar nu de fiecare data. Parca as fi blestemata ca nimanui sa nu-i placa de mine, sa nu simta nimic mai mult decat prietenie. Am cunoscut un baiat acum 5 luni, ne intelegem foarte bine, chiar nu stiu de ce imi facusem atat de mari sperante ca poate el vai fi acel baiat, poate si pentru ca toti prietenii credeau ca si el simte pentru mine acelasi lucru pe care eu il simteam si inca il simt pentru el, Insa finalul a fost acelasi. O sa ziceti ca trebuie sa astept ca inca nu a venit momentul meu dar intreb si eu oare cat sa mai astept? Dupa fiecare incercare esuata e la fel, intru in depresie, plang din orice si la orice lucru, ma simt ca si cand sunt pe marginea unei prapastii foarte adanci si cad in ea la nesfarsit. Multumesc celor care si-au rapit cateva minute din timpul lor ca sa citeasca asta. Mi=a fost foarte greu sa scriu tot ce am scris aici dar cred ca a venit timpul sa impart asta si cu altcineva nu sa o tin numai pentru mine . Multumesc

Salut!
Pai nu facem nimic (rau) cand ne simtim singuri, incercam sa ne ocupam timpul cu alte chestii.Pe de o parte, am auzit ca e bine cand esti singur ca asta inseamna ca ai pe cineva care va veni la un moment dat, doar ca nu l-ai gasit.Si plus ca gandeste-te ca o gramada de oameni isi gasesc partenerii abia la facultate sau chiar dupa, la primul serviciu, deci ceva peste 20 de ani, asta unu si doi, majoritatea relatiilor din timpul liceului nu se mentin pana la nivelul casatoriei, nu sunt serioase.Multi au avut cam 3-4-5 relatii anterioare inainte de a-si gasi adevarata iubire.Si nu inseamna ca daca altele au iubit la varsta asta trebuie sa ai si tu neaparat. Daca da dragostea peste tine dintr-odata, iar acel baiat nu te va respecta, te va ameninta, bate sau obliga sa o faci sau cine stie ce.Adica ma refer, daca nu dai peste cine nu trebuie?! Incepe din nou scoala acusi si o sa fie o gramada de activitati, baieti pe culoare etc. poate gasesti pe cineva. Oricum, putin probabil sa ramai singura.Mai devreme sau mai tarziu vei gasi pe cineva.Succes! :*

Asa se intampla cu oameni care is diferit, am fost ca tine candvainsa. asta e o alta poveste:pdaca vrei da-mi idd tau si putem vb

O schimbare de look si de atitudine ti-ar fi benefica.fi mai indrazneata, mai zambitoare, aduna comori/valori/calitati in sufletul lor si aprinde faclia lor sa faci lumina in lume.cineva te va observa de departe si te va iubi. poate ca te indragostesti de tipii nepotriviti si cel care te place nu are tupeu sa-ti zica.

cati ani ai?

Inteleg ca iti este greu, dar incearca sa fii optimista pentru o perioada nu te mai gandii la baieti, lasa-i pe ei sa te caute, nu ii mai cauta tu. o sa iti faca bine sa nu te mai gandesti la asta :*. iar atunci cand o sa te astepti cel mai putin, o sa vina baiatul acela care merita, stai linistita

succes

Bună, Nico. Înţeleg cum te simţi şi ştiu că este nasol. Părerea mea este că, atunci când apare sentimentul de singurătate, ar trebui să încerci să te gândeşti că "a avea iubit" nu e tot ce contează, în ciuda a ceea ce se expune în momentul de faţă în societate. Sunt şi alte lucruri de făcut şi nu trebuie să laşi sentimentul ăsta să îţi răpească timp preţios. E normal să intri în depresie după fiecare încercare fiindcă începi să te analizezi şi ajungi la concluzia că a fost vina ta. Însă nu e aşa. Sfatul meu este să încerci să îţi găseşti hobby-uri, precum desenul, scrisul, cântatul (şi nu e vorba de talent aici - ideea e să te distrezi şi să îţi laşi sentimentele să curgă libere printr-o formă de artă - te vei simţi mult mai bine), vizionarea de filme, cititul, ceva care să te distragă de la viaţa de zi cu zi. Ştiu cât de apăsător poate fi sentimentul şi că uneori e greu să îl ignori, însă încearcă.
Şi, în plus, sunt sigură că pe viitor îţi vei găsi pe cineva. Sfatul meu e ca, deocamdată, să te axezi pe alte lucruri. Ai 17 ani (ca mine, de altfel). Viaţa înseamnă mult mai mult. Trăieşte. Experimentează lucruri noi.

Sper că te-am ajutat cât de cât.

Daca vrei sa nu te mai simti singura si sa incerc sa te consolez macar k amic putem vb pe mess

Nu stiu cum sa iti spun, dar te inteleg perfect! pot sa spun ca sunt la fel ca tine doar ca eu am depasit catusi de cat momentul, dar tot mai am faze ca si tine... daca vrei sa vorbim, uite aici id-ul meu flomio95@yahoo.com! stiu ca sunt egoista dar totusi ma bucura faptul ca nu sunt singura care sufera din asta crezandu-ma, cum ai spus si tu, o ratata, buna de nimic!