Buna
, am si eu nevoie de niste sfaturi de la voi. In urma cu cativa ani am stat la Sibiu, am stat acolo 5 ani. A fost foarte frumos, imi placea, m-am imprietenit repede cu copii de pe acolo, si in scurt timp am ajuns sa fim prieteni foarte buni.Ma intelegeam foarte bine cu ei, ne ajutam la bine si la rau, eram aproape unii de altii, ne sprijineam in caz de nevoie, erau prietenii mei adevarati, imi dovedisera prin multe fapte ca erau.In toti cei 5 ani cat am stat acolo nu m-am certat cu ei deloc, eram uniti, asta era tot ce conta in momentul respectiv.Erau acei prieteni care ma ajutasera sa trec peste multe, mi-au dat putere sa merg mai departe cand simteam ca numai pot si sa zambesc orice ar fi. Dupa 5 ani de stat acolo a trebuit sa ma mut cu parintii definitiv in Bucuresti din cauza unor probleme, care nici acum nu le-am inteles dar daca asta era decizia parintilor nu aveam ce face.Eram foarte trista din cauza vestii, numai la gandu ca nu o sa ii mai am aproape langa mine, distanta dintre noi si multe altele. Si eu erau foarte tristi cand au auzit asta, chiar in ziua mutarii am plans impreuna si ne spuneam ca nu ne vom uita niciodata si ca vom ramane prieteni mereu, dar din pacate nu a fost asa. Dupa o perioada de cand am plecat de acolo, se schimbase foarte mult, numai vorbeam asa de mult cu ei, numai ne sunam, pe mine ma durea enorm ceea ce imi faceau.Pe zi ce trece erau tot mai rau, ei se indepartau de mine. Intr-o zi de vara tata a spus sa mergem intr-o plimbare pana acolo, eu eram fericita la gandu ca ii voi revedea dar cand am ajuns acolo am constat ca ei numai sunt aceai pe care i-am cunoscut la inceput, ma ignorau de parca nu ma cunoasteau:-
, am si eu nevoie de niste sfaturi de la voi
Pff urata situatie
si imi pare rau pentru tine...
nu stiu ce sa zic, as fi tentata sa zic ca poate nu ti-au fost prieteni adevarati intrutotul dar nu stiu daca fac bine... Uite iti dau un exemplu :eu sunt prietena foarte buna cu o fata care e plecata in Spania suntem prietene tot de vreo 5 ani cama asa si chiar daca vine doar vara si sta 1 luna-2 ne intelegem foarte bine suntem ca 2 surori, ne povestim tot ce facem in acea zi asta pe mess desigur!
Nu pot sa stiu eu ce a fost in capul lor sau ce gandesc ei in momentele astea de se comporta asa cu tine dar ti-a zis as tinde sa zic ca nu te-au considerat o prietena adevarata!
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Sa stii ca in urma cu 4 ani si eu am fost pusa in aceeasi situatie ca si tine! mi-a trebuit mult timp ca sa imi dau seama si sa inteleg ca ei nu mi-au fost asa de buni prieteni...la doar cateva luni dupa plecarea mea ei parca nu ma mai cunosteau am plans si mi-a parut foarte rau dar mi-am dat seama ca ei nu mi-au fost asa de buni prieteni! In situatia ta eu cred ca ei au devenit INVIDIOSI pe tine! sfatul meu este sa ai grija de actualii tai prieteni iar cei ce doar se prefac sa ii dai trecutului
Răspunde
3florina4 :ai dreptate,si eu am suferit mult timp dupa ei.Ii credeam prieteni cu adevarat dar mi-am dat seama ca nu ese asa,prea tarziu mi-am dat seama. Cand m-am dus pe acolo zici ca eram straini,ca nu ne cunoasteam, au uitat anii ce i-am copilarit, au uitat tot
...ehh...asta este trebuie sa ne alegem cu grija prietenii pentru a nu avea mai tarziu de suferit.
Ai grija de tine:*
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
