am si eu nevoie sa sciu la isorie ceva despre biserica greco catolica...care ma ajuta...va rog.
funda

Biserica Greco-Catolica a luat nastere in Transilvania la sfârsitul secolului 17 prin unirea cu Biserica Romano-Catolica a unei parti a românilor ortodocsi. In conditiile declinului puterii otomane si expansiunii Imperiului Habsburgic, care la sfârsitul secolului 17 a anexat Transilvania, protestantismul, dominant in timpul principatului transilvan sub suzeranitate otomana, isi pierde din influenta, iar catolicismul, religia Imperiului Habsburgic, este in ascensiune. Diploma Leopoldina emisa de Imparatul Leopold I, in 1691, recunoaste drepturile celor 4 religii recepte (romano-catolica, luterana, calvina si unitariana), precum si privilegiile celor 3 natiuni (unguri, sasi si secui). In 1692, imparatul confirma preotilor ortodocsi, care accepta unirea cu Roma, aceleasi drepturi de care se bucura clerul romano-catolic, iar prin Diploma din 1698 acorda românilor posibilitatea de a trece la oricare dintre cele 4 religii recepte.
Datorita situatiei economice grele in care se aflau românii, cei mai multi aflati in stare de iobagie, a lipsei drepturilor politice si religioase (Biserica Ortodoxa avea statut de religie tolerata), aceste promisiuni au dat rezultate. Conciliul de la Alba Iulia, convocat in anul 1697 de catre mitropolitul ortodox Atanasie Anghel, a acceptat cele 4 principii obligatorii ale unirii cu Roma: recunoasterea suprematiei papale, existenta purgatoriului, impartasirea cu azima si Filioque. Prin primirea acestor conditii se garanta românilor uniti (greco-catolici) pastrarea ritualului traditional, respectarea sarbatorilor ortodoxe, alegerea episcopilor de catre sinod (urmând sa fie dupa aceea recunoscuti de Papa si imparat), egalitatea in drepturi a clerului si a credinciosilor uniti cu clerul si credinciosii Bisericii Romano-Catolice. Aceste drepturi au fost confirmate in doua diplome ale imparatului (1699-1701) dar, din pacate, ele n-au fost respectate decât in mica masura.
Intre Biserica Unita (Greco-Catolica) si Biserica Ortodoxa au aparut neintelegeri. Mitropolitul Atanasie Anghel, care, dupa ce a realizat Unirea, a fost confirmat de Biserica Romano-Catolica doar ca episcop, a fost excomunicat de catre Mitropolitul Tarii Românesti. Cu toate presiunile si constrângerile, multi români transilvaneni au refuzat unirea, au fost chiar revolte impotriva acesteia, ca cea condusa de calugarul Sofronie de la Cioara, in anul 1759. Pentru aplanarea acestor conflicte si inabusirea revoltelor a fost trimis cu trupe, in Transilvania, in anul 1761, generalul austriac Bucov. Acesta, facând exces de zel, a distrus numeroase biserici si manastiri ortodoxe.
Prima episcopie a românilor uniti greco-catolici si-a avut sediul, pâna in anul 1721, la Alba Iulia, apoi s-a mutat pentru scurt timp la Fagaras, iar din anul 1737 s-a instalat definitiv la Blaj. Treptat, au fost create si alte episcopii unite: in anul 1777 s-a infiintat episcopia de la Oradea, in anul 1853 au fost create episcopiile dela Gherla (in 1930 s-a mutat la Cluj) si Lugoj, iar Episcopia de la Blaj a fost ridicata la rangul de Arhiepiscopie si Mitropolie de Alba-Iulia si Fagaras. Dupa incheierea Concordatului dintre statul român si Vatican in anul 1930 s-a organizat Episcopia Maramuresului, cu sediul la Baia Mare. Pentru consolidarea unirii cu Roma episcopii Greco-catoloci au folosit mult ordinele si congregatiile calugaresti. Au fost infiintate ordine greco-catolice, dintre care un rol insemnat de-a lungul istoriei acestei biserici l-a avut Ordinul Sf.Vasile cel Mare, ordin calugaresc care se conduce dupa normele prescrise de Sf.Vasile.
Ca urmare a unirii, numerosi tineri greco-catolici au avut posibilitatea sa studieze la Roma si la alte universitati catolice occidentale. Intorsi acasa, acestia au avut o contributie importanta la dezvoltarea culturii românesti, la formarea constiintei nationale a românilor si la lupta acestora pentru pastrarea fiintei nationale.
Printre personalitatile de seama ale acestei Biserici mentionam pe episcopul Ioan Inochentie Micu-Klein, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Samuel Micu, Timotei Cipariu, Simion Barnutiu, Alexandru Papiu Ilarian.
O consecinta pozitiva a unirii a fost si dezvoltarea invatamântului, atât a celui teologic, cât si a celui general. Inca din 1734 s-a infiintat la Blaj un seminar teologic greco-catolic, care este transformat, in 1853, in institut teologic. Scoli greco-catolice de valoare au fost create la Oradea, Gherla, Cluj si Lugoj.
De-a lungul timpului, in momentele importante ale istoriei românilor din Transilvania (Revolutia de 1848, lupta memorandistilor), conducatorii celor doua biserici românesti au conlucrat fructuos pentru promovarea intereselor românilor si pentru apararea fiintei nationale românesti. La 1 Decembrie 1918, actul unirii Transilvaniei cu patria mama a fost citit de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, viitor cardinal, asistat de episcopul ortodox de Caransebes, Miron Cristea, viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, care s-au imbratisat in fata multimii adunate la Alba Iulia si au declarat intelegere frateasca.
Dupa unirea Transilvaniei cu România, Biserica Greco-Catolica a devenit unul din cultele insemnate din tara. De altfel, conform recensamântului din anul 1930, credinciosii greco-catolici reprezentau 7,9 % din populatia tarii. Din aceste motive, având in vedere si rolul jucat in istorie de aceasta biserica, Constitutia României din anul 1923 stipula ca "Biserica Ortodoxa Româna este biserica dominanta, iar cea Greco-Catolica are intâietate fata de celelalte culte", ambele fiind declarate biserici nationale. Statutul juridic al Bisericii Greco-Catolice si relatiile sale cu statul român au fost mai bine precizate prin Concordatul dintre Vatican si România (1927-1929). Documentul prevedea existenta in România a trei rituri catolice: grec, latin si armean. Pentru ritul grec se stipula urmatoarea structura organizatorica: o mitropolie la Blaj, cu patru dieceze sufragane: Oradea, Lugoj, Cluj-Gherla si Maramures.
In activitatea sa, Biserica Greco-Catolica a fost sprijinita de asociatii ale laicatului. In 1928 a luat fiinta Asociatia Generala a Românilor Uniti. Studentii greco-catolici au intemeiat Asociatia Studentilor Transilvaneni Români Uniti, iar femeile Asociatia Femeilor Române Unite.
Dupa instaurarea dictaturii comuniste, in anul 1948, Biserica Greco-Catolica a fost scoasa abuziv in afara legii. In acel moment ea avea, dupa propriile aprecieri, circa 1,8 milioane de credinciosi, aproximativ 2.500 de biserici cu 1.700 preoti, o academie teologica, trei seminarii teologice, manastiri si scoli confesionale.
Conform Decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948, bunurile sale au fost preluate de catre stat, iar bisericile si casele parohiale au fost atribuite pe nedrept Bisericii Ortodoxe Române.
Autoritatile comuniste au arestat si condamnat pe toti episcopii si pe acei preoti care s-au opus desfiintarii Bisericii Greco-Catolice. Desi fara baza legala, Biserica Greco-Catolica si-a continuat activitatea datorita episcopilor hirotoniti clandestin (in locul celor arestati) si preotilor ramasi in rezistenta. Aceasta activitate consta in liturghii oficiate in locuinte particulare, in inmormântari dupa ritul greco-catolic, in hirotoniri de noi preoti, botezuri, cateheza, pastoratie.
Dupa Revolutia din decembrie 1989, una din primele masuri adoptate de Consiliul Frontului Salvarii Nationale a fost Decretul-Lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, prin care se abroga Decretul samavolnic nr.358/1948 si se recunostea oficial Biserica Româna Unita cu Roma (Greco-Catolica).
La 14 martie 1990, Vaticanul a numit conducatorii celor 5 dieceze greco-catolice, in fruntea acestora fiind desemnat Mitropolitul Alexandru Todea, care, in acelasi an, a fost inaltat la rangul de Cardinal. Ierarhii au fost recunoscuti prin decret prezidential de catre Statul român.
In vederea reglementarii situatiei fostului patrimoniu al Bisericii Greco-Catolice, s-a adoptat Decretul-Lege nr.126 din 24 aprilie 1990, in care se stipuleaza ca "bunurile preluate de catre stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, aflate in prezent in patrimoniul statului, cu exceptia mosiilor, se restituie, in starea lor actuala, Bisericii Greco-Catolice". In acest act normativ se prevede ca acolo unde numarul lacasurilor de cult este insuficient, raportat la numarul de credinciosi, Statul va sprijini construirea de noi lacasuri de cult prin punerea la dispozitie a terenurilor aferente si a unor fonduri banesti. Referitor la bunurile preluate pe nedrept de Biserica Ortodoxa Româna, art. 3 al Decretului-Lege nr.126/1990 prevede: "Situatia juridica a lacasurilor de cult, a caselor parohiale care au apartinut Bisericii Greco-Catolice si au fost preluate de Biserica Ortodoxa Româna se va stabili de catre o comisie mixta, formata din reprezentanti clericali ai celor doua culte religioase, tinând seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri".
Pe baza art. 2 al acestui Decret-Lege, in urma activitatii Comisiei mixte, formata din reprezentanti ai Guvernului si ai Bisericii Greco-Catolice, 80 de cladiri si terenuri intravilane au fost trecute din proprietatea Statului in cea a Bisericii, prin Hotarârea Guvernului nr. 466/1992.
In cadrul celor 5 dieceze, recensamântul populatiei efectuat in anul 2002 a evidentiat existenta a 223.327 credinciosi greco-catolici. Marea majoritate a credinciosilor sunt români, dar exista si credinciosi de limba maghiara si de limba ucraineana, pentru cei din urma existând un Vicariat rutean.
Biserica cuprinde 3 vicariate, 66 de protopopiate (din care multe nu au personal incadrat), 638 de parohii care au incadrat preot si circa 700 preoti. Dificultatea principala cu care se confrunta biserica dupa reintrarea ei in legalitate este lipsa lacasurilor de cult. In prezent functioneaza peste 200 de lacasuri de cult, cele mai multe - 138 - restituite de Biserica Ortodoxa Româna, altele constructii noi sau inchiriate de la alte culte. In constructie sunt 80 de biserici. Parohiile care nu dispun de lacas de cult oficiaza serviciile divine in spatii improvizate (scoli, camine culturale s.a.).
Pregatirea preotilor se face in cadrul facultatilor teologice de Universitatea Babes-Bolyai din Cluj si la Baia Mare si o sectie la Oradea. Biserica dispune si de 5 licee teologice si o scoala postliceala sanitara, incadrate in reteaua invatamântului de stat. Treptat s-a refacut si viata monahala a bisericii. In prezent functioneaza 25 de ordine si congregatii calugaresti, dintre care mai importante sunt: Ordinul Sf. Vasile cel Mare (Basilian), Societatea lui Isus, Ordinul Calugarilor Asumptionisti, Ordinul Franciscanilor Minori Conventuali, Congregatia Surorilor Oblate Asumptioniste, Congregatia Inimi Neprihanite.


FUNDA ?