Buna, am si eu o problema care deja ma exaspereaza si cer si eu un sfat de la voi poate sunt eu prea copila si disper aiurea.
Acum o luna am avut un atac de panica, de la el am inceput sa ma simt destul de deprimata, nu prea mai imi mai venea sa ies afara de frica ca as avea ceva, dupa aceea au urmat niste palpitatii, dureri de cap, stare de neliniste, tremur al mainilor. Merg la psiholog si puii mei nu ma ajuta cine stie ce. La ORL mi-a spus ca as avea glanda si asta ar fi problema, la ecograf la endocrinologie mi-a spus ca este la analize nu este. Pana la urma nici eu nu stiu ce am. Ideea e ca nu pot depasi starea asta de o luna si ceva si deja nu mai suport. Credeti ca este vorba de hormoni? Mentionez ca eu am 15 ani. Sau oare sunt ipohondra (nu stiu daca asa se scrie) )? Ideea e ca ma nelinistesc simptomele de rau. Iar cu frica de iesit afara a inceput sa mai dispara. Help

Buna!

Acum ceva timp, o persoana foarte apropiata mie a trecut prin ceva asemanator. A inceput cu un atac de panica care s-a manifestat prin respiratie adanca si aritmica, ameteala, senzatie de inconstienta, tremurat si oboseala dupa incident. La inceput am crezut ca este vorba de lipsa de vitamine si minerale asa cai-am oferit suplimente. La vreo saptamana insa atacurile au revenit, devenind din ce in ce mai dese pe parcursul lunii.

Am realizat in final ca avea o formă anxietate in situatii sociale si cand venea vorba de scoala. Frica de a dezamagii, de a lua note proaste care ii vor afecta viitorul si cel mai important, sentimentul ca niciodata nu isi va ajunge fratele mai mare si va ajunge un eșec în viața. In timpul orelor cand se pierdea si nu mai inteagea materia, o apuca panica. Si ea avea același disconfort in legatura cu ieșirile afara. Nu vroia persoane străine în jur din cauza atacurilor plus ca nu era o persoană foarte sociabilă oricum.

Toate astea, au dus la depresie. O perioadă foarte nasoala atat in viata ei cat si in a mea. A ajuns la tăieturi și ganduri destul de negre. De aia m-a lovit intrebarea ta. De ce ti-am spus povestea asta? Ca sa trag un semnal de alarmă ca asa ceva nu poate fi lăsat netratat. Si ea a mers la psiholog insa numai de gura părinților ca de ajutat nu a ajutat pana nu a acceptat ea ajutorul.

Am sa iti spun ce a gresit pentru a te feri de aceleași greseli.
1. Nu a vorbit cu nimeni despre problema ei. Face parte din aia 95% din oameni care sunt de parere ca e bine sa tina totul pentru ei. Sa lupte singuri si sa se ridice singuri orice ar fi. Cateodata asta este bine pentru ca înveți să fi puternic insa in cazuri din astea, e bine sa ai pe cineva la care sa te descarci. Undeva de unde sa iei o a doua opinie si sa găsești susținere, refugiu. Un psiholog este platit sa faca asta deci nu este acelasi lucru. Pentru el nu e nimic altceva decât un job.

2. A lăsat problema sa avanseze pana a scăpat de sub control. Tu ai facut bine ca ai scris pe TPU. Găsești oameni care te inteleg si care au trecut prin chestii similare si te pot ajuta.

3. A lăsat stresul sa o ajunga. S-a stresat asa de tare de notele de la scoala si si-a fa ut un tel sa il ajunga pe fratele ei și s-a panicat cand nu i-ai iesit. Din cauza școlii, a ajuns sa se creadă buna de nimic.

Vrei insa sa auzi o veste buna?
Si-a revenit. A trecut prin multe dar si-a revenit. Cu ajutorul psihologului si a celor din jur a reușit să treacă peste. A găsit un motiv sa trăiască si acela fiind fratele ei. Vrei sa auzi inca o veste buna? Am intalnit multe cazuri de varsta ta cu probleme similare si toate au trecut peste. Ai întrebat dacă nu cumva sunt de vina hormonii. Ei bine, au o legatura. Nu este o coincidenta ca atatea persoane trec prin chestii din astea la vârsta asta. Este o perioadă trecătoare dar asta nu inseamna ca trebuie lasata situația netratat.

Cauta adânc și găsește sursa. Gaseste rădăcina atacurilor de panica. Cand se intampla? Ce gandesti in momentele alea? Ce te calmeza? Vorbeste cu cineva care nu te cunoaste daca iti este rusine de ai tăi sau daca exista chestii pe care nu vrei sa le afle. Cateodata chiar daca esti înconjurată de persoane care vor sa ajute, cel mai un este cineva din afara.

Asa ca eu sunt aici. Orice ai nevoie. De ce? Pentru ca nu mai vreau sa treaca nimeni prin ce a trecut persoana de mai devreme sau prin ce am trecut eu ca si apropiat. Nu meriti asta. Tu imi raspunzi doar la asta si vorbim. Mesaj privat nu cred ca te lasa site-ul sa imi trimiți dar iti trimit eu si iti spun cum facem. Ai sa vezi ca in final totul se va rezolva. Totul va fi bine si vei trece peste tot.

Pana atunci, ai grija de tine si gandeste-te la ce am spus.