BUNA! Am si eu un pas ca toti ceilalti din lumea asta. Aproape de sfarsitul anului scolar trecut am cunoscut un baiat, am vorbit un timp ca si amici, apoi dupa 3 intalniri fata in fata am decis sa fim impreuna; aproximativ toata vara am fost impreuna pana cand diferiti factori precum unele "prietene" ale lui incercau sa se faca reamrcate in prezenta mea prin diferite gesturi care ma deranjau(recunosc sunt o fire mai geloasa, dar ma stapanesc, insa in acele clipe cu foarte mare greutate ma stapaneam). Prietenul meu imi spunea sa nu imi fac griji asa e felul ei de a fi(bine, nici nu o consteam atat de aproape), insa s-au adunat multe lucrui, incepusem sa fim "nervosi " tot timpul, cand eram eu cand era el si tot asa.Pana cand intr-o seara nu am mai rezistat si i-am dat un sms in care i-am spus ca "relatia" nu mai poate merge asa si in urma comportamentului sau am decis ca e mai bine sa ne oprim, evident ca eram terminata din acest punct de vedere insa nu doream neaparat o despartire ci"o trezire la realitate"; apoi cand a vazut sms nu i-a venit sa creada. Timp de o saptamana am tot vorbit prin sms, am ajuns amandoi la concluzia ca asa nu se poate si am spus ca ori va fi mai bine ori ne despartim, iar apoi el a ajuns la concluzia ca trebie sa fie singur.am respectat decizia lui, insa nici acum dupa 2 luni de la despartire nu ma pot obisnui cu aceasta pentru ca in tot acest timp unii prieteni de ai lui au devenit si prieteni mei.de curand am fost invitata la o petrecere in cinstea unei pritene comune, evident ca si el a fost acolo, insa nu am schimbat nici o vorba. erau niste gesturi copilaresti din partea amndurora, ne prefaceam ca ne este bine fara unul langa celalalt.chiar daca imi pun in gand sa il uit uramatoarea zi trebuie sa apara ceva legat de persoana lui si mai mult decat atat in fiecare zi trece de cel putin 2 ori prin fata casei lui( as vrea sa evit dar este singurul drum spre mijlocul de transport). E deranjat si sa vezi ce se mai trezeste unu/una sa intrebe daca suntem impreuna si de ce ne-am despartit ca foarte bine ne statea impreuna. evident ca multi spun cu o anumita rautate, dar au fost persoana care ne "admirau". Mie dor de el si as vrea sa retraim acele momente petrecute impreuna, as vrea sa ne impcam dar nu stiu cum sa-l abordez, nu stiu daca mai simte aceleasi lucuri pe care le simtea inainte?
stiu ca nu i-a fost usor nici lui, dar nu era mai bine sa reparam greselile produse si sa continuam?


Astept niste sfaturi, niste pareri constructive.



P.S.Scuze pentru greselile gramaticale.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook