De ce sa-ti fie frica? Poti sa-i rogi frumos sa fie atenti ca ai o problema si nu ai vrea sa ratezi din cauza asta ultimul an de liceu.Inainte de orice respiră adanc si vei capata incredere in tine.Nu fi iepuraș fricos.Seara umpleti bine plamânii cu aer proaspat si a doua zi incepe-o ca pe prima zi din viata ta.Un an trece repede.Nu trebuie sa-ti fie rusine de nimeni ca ai problema asta.Si mai ales nu merge pe ideea ca vei dezamagi pe cineva sau ca trebuie sa fii perfecta.Toti suntem oameni si avem slăbiciunile noastre.
Si ce stii sa faci daca ai pleca in strainatate cu el?
Ai incredere sa mergi cu el, in alegerea unui loc de munca pentru tine? Acolo in strainatate.
Anxietatea aia e normala si se vindeca la scoala, nu se produce acolo. Vei ajunge in situatii similare pe viitor, si iti va fi mult mai rusine atunci, decat acum, cand esti totusi un copil, inca.
Diploma de BAC poate nu te ajuta prea mult fara facultate, dar 11 clase sigur nu vor fi suficiente nici pentru a te angaja la Carrefour sau vreo benzinarie.
Stiu ca acum vezi strainatatea ca pe o scapare spre viata usoara, dar crede-ma ca nu e asa. Nu poti face munca de jos toata viata. Un job in agricultura inseamna 10 ore pe zi de luni pana sambata, eventual 8 ore si duminica. Conditii de cazare naspa, in locatii izolate si colectiv nasol.
Iubitul tau e o influenta proasta, nu e in stare sa se gandeasca la efectul pe termen lung al deciziilor tale de moment.
Esti foarte aproape de a termina liceul, nu te arunca in oala prostilor asa, de fraiera. Scrii mult prea bine pentru a fi un agricultor cu 11 clase. Ai luat si permisul, deci nu esti vreo uscatura.
Salariul minim in Germania este undeva pe la 1200 de euro. Chiria 350-400 euro. Mancarea te ajunge inca 200-300 euro. Ramai cu 600 de euro de strans, adica sub 3000 de lei, si nu ai asigurare medicala in tara, daca de exemplu te imbolnavesti, sau ramai insarcinata. Nu ai nici indemnizatie de crestere copil, daca vii gravida de acolo.
Pe cand, daca esti fata desteapta si termini anul asta, te poti angaja in tara la munci mai ok decat agricultura europeana, cu salariu de 2500-3000 de lei in mana, plus toate drepturile sistemului romanesc (somaj, indemnizatie crestere copil, asistenta medicala).
Pe piata muncii nu valorezi mai nimic la 18 ani, termina-ti scoala si eventual fii mai atenta cu gagiul tau, ca te impinge sa iei decizii fara cap.
Eu zic sa termini cele 12 clase și sa dai Bacul. După, peste câțiva ani vei regreta ca nu ai facut-o.
Când trebuie sa vorbești, fa niște exerciții de respirație, tine un pix sau ceva in mâna când citești ca sa îți distragă atenția.
Vorbește cu psihologul școlii sa facă ceva psihoterapie cu tine dacă ai tai nu au posibilități de psihoterapie cognitiv comportamentala la un psiholog dintr-un centru.
E păcat sa ratezi o șansa la o cariera buna sau sa faci ceva intr-un domeniu care îți place. Încearcă sa cauți soluții pentru problemele tale. Anxietatea nu dispare dacă scapi de școala, vei continua sa o ai la munca si tot așa. Mergi și caută soluții. Dacă e gravă cere și sfatul psihiatrului (nu se ocupa numai de nebuni cum e concepția, e ca și cum vorbești cu medicul de familie). Multa sănătate.
Dacă vrei să scapi de frică. Fi ignorantă si-ncrezută. Consideră că cei din jurul tău sunt în viață pentru a te sluji. inclusiv profesorii.
Nu renunța incă la scoală, Si iți spun de ce. Pt că e grea! Dacă termini cu succes școala asta grea. NIMIC nu-ți va sta in față vreodată.
PS. Prietenul tău zice ca tine pentru că vrea păsărică. Dacă te iubește TE AȘTEAPTĂ să termini scoala
Anxietatea e o boală care o poti trata la psiholog.Eu sunt de parere sa termini a 12-a.Mereu te vei lovi de problema asta,si fara studii macar medii e nasol.
Inteleg si nerabdarea ta de a fi libera si a evada cu iubitul tau, dar eu cred ca e mai bine sa o lungesti cu psiholog, cu discutii cu profesorii sa nu te mai puna sa citesti ca ai anxietate, iei bacul si apoi esti libera ca pasarea cerului.
O sa vezi ca nici viata la munca in afara nu e roz, de multe ori e o iluzie.
Multumesc din suflet. Dar mi-e frica sa vb cu ei. Nu cred ca ar fi de acord profesorii sa nu ma pună sa citesc. Sunt pe profil uman și altfel cum m ar asculta la teme, proiecte. E foarte greu chiar daca pentru unii e banala chestia asta. Mulțumesc ai dreptate
Pai frica asta de a vorbi în public s-a instalat mau de mult. Din cauza neîncrederii în sine, sunt si timida. Iar atunci când trebuie sa citesc e parca un chin
Multi au timiditatea asta din frica de a nu dezamagi. Poate fi din cauza că in fata celorlati vrei sa pari foarte buna, si sa nu-si faca o parere proasta despre tine.Dar nu trebuia să lasi sa treaca timpul.Ar fi fost bine sa actionezi de cand a inceput frica.
Nici acum nu-i tarziu.Inainte sa citesti priveste in clasa la ceva ce iti da incredere, si imagineaza-ti ca esti singura la tine in cameră si repeti pentru oră.Eu nu sunt psiholog. Sper sa treci cu bine acest ultim an si sa gasesti macar un mic folos in cuvintele acestea putine.
De ce sa-ti fie frica? Poti sa-i rogi frumos sa fie atenti ca ai o problema si nu ai vrea sa ratezi din cauza asta ultimul an de liceu.Inainte de orice respiră adanc si vei capata incredere in tine.Nu fi iepuraș fricos.Seara umpleti bine plamânii cu aer proaspat si a doua zi incepe-o ca pe prima zi din viata ta.Un an trece repede.Nu trebuie sa-ti fie rusine de nimeni ca ai problema asta.Si mai ales nu merge pe ideea ca vei dezamagi pe cineva sau ca trebuie sa fii perfecta.Toti suntem oameni si avem slăbiciunile noastre.
Sunt și eu clasa a 12 a și am avut același problme cam până anul ăsta, dar pe la începutul anului 2022 s-au cam terminat... oarecum de la sine. Aș putea zice că eram mai grav decât tine, nu eram în stare să mă duc nici la magazin să îmi cumpăr țigări sau o sticlă de apă, pentru că mă simțeam foarte anxioasă și o trimiteam pe prietena mea.
Și la școlă oarecum eram la fel. Am scăpat de chestia asta doar confruntându-mă cu problemel mele, chiar în mod involuntar.
Spre exemplu la liceu, profesorii au pus ochii pe mine pentru că învățam foarte bine și mă puneau foarte des să răspund, de exemplu profesoara de română se uita mă punea foarte des să răspund, și mereu când răspundeam aveam temele făcute sau știam răspunsul la întrebare. Și la un momentdat se uita la mine insistent când punea o întrebare și o citeam din ochi că așteaptă să răspund, așa că ridicam mâna că mă simțeam oarecum stresată de privirea ei și știam că oricum avea să mă pună dacă nu ridicam mâna.
Așa că dacă vrei să scapi de chestia asta trebuie să ai curaj, să ridici mâna mereu, până te obișnuiești și o să vezi că la un momentdat nu o să mai fie așa rău. Și nu o să ți se mai pară o chestie așa de înfricoșătoare pentru că o să fi obișnuită.
În caz că nu reușești apelează la un psiholog.
Cât despre frica de a intra în magazine și a vorbi cu oamenii în diferite situații tot la fel, întâmplarea a făcut ca la începutul lui 2022 să îmi fac un mic grup, și umblam mereu cu mașina, iar eu și prietena mea eram nevoite să mai coborâm din mașină când ne mai opream la magazin, ca să ne luăm țigări, suc și cu grupul ăsta ne-am plimbat, am fost la București, la Briza Dunării, la munte la Brașov și am întâlnit multe situații în care am fost nevoită să intru singură la magazin, să merg la restaurant să îmi comand mâncare, să plătesc bilete pe unde mai mergeam noi...