Iarna cea geroasa
A sosit acum
Bulgari de zapada
Isi fac loc pe drum.
Veselia-i mare
Pentru noi cei mici
Ce-alergam pe strada
Ca niste voinici
Iarna mult frumoasa
La noi sa mai vii
Caci tu întotdeauna
Ne-aduci bucurii.
Antologia iernii
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
(George Coşbuc, Iarna pe uliţă)
Sus pe culme, bradul verde,
Sub zăpadă albicioasă,
Printre negură se pierde
Ca o fantasmă geroasă.
(Vasile Alecsandi, Bradul)
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.
(Vasile Alecsandri, Miezul Iernii)
Codrii din vale sună din corn,
Curg jderii şi umbrele nopţii grăbite.
Aici închipuirea e tare ca ozonul
Şi visele scapără-n muchi împetrite.
(Nicolae Labiş, Noapte de Iarna)
Si-ntr-o iarna, intr-o seara,
Fata s-a uitat afara
Si-a vazut cum prin perdea
Stelele radeau de ea...
(Otilia Cazimir, Poveste de omat)
Îngerii se uită-n casă
Văd şi spun, iar Moşul are
Colo-n cer, la el în tindă,
Pe genunchi, o carte mare.
(Octavian Goga, Craciunul copiilor)
Poveste de iarna
Luna incet a rasarit
Peste dealurile sure
In omat a adormit
Noaptea prin padure.
Sus in cerul lor inalt
Norii incep sa cearna
Linistea unei povesti
Ca un dar de iarna.
Bradulet
Bradulet, bradut, dragut
Ninge peste tine
Haide vino in casa mea
Unde-i cald si bine.
Pom de anul nou te fac
O, ce bucurie
Cu beteala am sa te imbrac
Si stelute o mie.
Si fetite si baieti
Batand din manute
Ti–om juca si ti–om canta
Cantece dragute.
Omul de zapada, de V. Carianopol
Bogdanel a strans din strada
Guguloaie de zapada.
Si in curte, langa pom,
A facut din ele-un om.
Ochii negri de taciune,
I-a facut din doi carbuni,
Iar in loc de nas i-a pus
Un ardei cu varfu-n sus.
A luat matura, la fel,
Si a pus-o langa el,
Celor care-l vad afar’
Sa le para gospodar.
Bradul de V. Alecsandri
Sus pe culme bradul verde
Sub zăpada albicioasă
Pintre negură se perde
Ca o fantasmă geroasă
Și privește cu-ntristare
Cum se plimbă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarma cu septe cojoace
El se scutură și zice
,,În zadar, tu, vrăjitoare
Aduci viforul pe-aice,
aduci zile fără soare.
În zadar îngheți pământul,
Ucizii florile și stupii
Și trimiți moartea cu vântul
Și trimiți foame cu lupii.
În zadar a ta suflare
Apa in râuri o încheagă
Șterge urma pe cărare
Și pe mine țurțuri leagă.
În zadar aduci cu tine
Corbul negru și prădalnic,
Și din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic
În zadar îmi pui povară
De zăpadă si de gheață
fie iarnă, fie vară
Eu păstrez a mea verdeață!;;
Zarzu_Ionut_Eduard_1982 întreabă:
princessleya întreabă:
CraZzYSaNNTa întreabă: