RMS Titanic (Royal Mail Steamer-Vas postal regal) a fost un mare pachebot care s-a ciocnit cu un aisberg și s-a scufundat în 1912. Al doilea din trio-ul de „super-nave" (alături de RMS Olympic și HMHS Britannic) concepute pentru a oferi fiecare câte o cursă săptămânală și pentru a domina afacerea transatlantică dintre Southampton și New York în interesul companiei White Star Line. Construit la șantierele Harland and Wolff din Belfast, Titanic a fost cel mai mare vas din lume până la momentul scufundării sale. În timpul călătoriei inaugurale (Southampton, Anglia, apoi Cherbourg, Franța, Queenstown, Irlanda cu destinația New York), s-a ciocnit cu un aisberg la 11:40 PM, în ziua de duminică, 14 aprilie 1912. Vasul s-a scufundat în două ore și jumătate, după ce s-a rupt în două la ora 2:20 AM (15 aprilie 1912).
La vremea lui, Titanicul era de neegalat în lux. Oferea o piscină, sală de gimnastică și sport, băi turcești, o bibliotecă și un teren de "squash".[1] Camerele de zi de la clasa întâi erau placate cu lemn scump, mobilă și alte decorațiuni elegante. În plus, cafeneaua pariziană oferea o bucătărie foarte agreabilă pentru pasagerii clasei întâi. Condițiile de la clasele a II-a și a III-a erau mai bune decât pe alte nave ale vremii. Titanicul avea patru ascensoare pentru pasagerii de la clasa întâi
La data de 10/04/1912, transatlanticul Titanic a plecat de la Southampton, Anglia, spre New York, în voiajul său de inaugurare.
După ce a mai primit persoane la bord din Cherbour, Anglia și Queenstown, Irlanda, Titanic înainta în Atlantic cu 2200 de persoane la bord.
Căpitanul a ordonat viteză maximă, 21 Nd (42 Km/h), apoi, după ce a primit avertizări de iceberg, a mărit-o la 46 Km/h. Vaporul genera 26. 000 de cai putere.
Viteza a fost unul din factorii principali ai scufundării. La acea viteză, nava avea nevoie de 3 km pentru a se întoarce la 90 de grade.
Pe data de 14/04/1912, Titanic a lovit un iceberg la tribord, provocând o tăietură în carenă pe o lungime de 90 m din cei 300 m ai navei. După 2 ore și 40 minute, pe 15 Aprilie 1912, Titanicul, s-a scufundat rupându-se în 2 părți.
În cele 20 de bărci de salvare au intrat 700 de oameni. Restul de 1517 au murit în apa înghețată a Atlanticului.
În urma impactului cu icebergul cinci din compartimentele etanșe au început să fie inundate foarte rapid. Căpitanul Smith și Thomas Andrews (designerul șef al Titanicului) au făcut o evaluare rapidă a situației. Thomas Andrews a stabilit că vasul se va scufunda cu siguranță. La nici jumătate de oră de la impact, ofițerii și echipajul erau mobilizați pentru acțiunea de evacuare de urgență. Au început să pregătească bărcile de salvare și pasagerii instruiți prin ordinul căpitanului să iasă pe punte cu vestele de salvare pe ei.
Orchestra de la clasa întâi continuă să cânte pe punte, lucru care a rămas în istorie. Unii pasageri de la clasa a treia găsesc calea de ieșire afară. Bărcile pleacă una câte una fără a fi umplute la capacitatea maximă. Au loc multe incidente, legate de coborârea lor la apă, care la acea vreme era o operațiune foarte dificilă. În jurul orei 01:30, este lansată ultima barcă. În total 18 bărci au fost lansate. Mai sunt însă două bărci pe punte, care încep să fie umplute cu oameni, dar situația devine tot mai dramatică deoarece vaporul se scufundă din ce în ce mai repede și apa ajunge la nivelul punților unde se află aceste ultime bărci. Curând apa ajunge la nivelul primului coș, acesta se prăbușește strivind oamenii și generând un val ce răstoarnă una din bărci. Această barcă răsturnată este folosită drept plută de mai mulți oameni aflați în apă. În vapor, apa ajunge la punțile superioare, la saloanele elegante de la clasa I, inundate în mod violent. Mulți oameni mor înecați aici. Afară, pe punți este haos total și panică, toate bărcile au plecat iar oamenii devin conștienți că vor muri.
doar o singura femeie mai traieste...atunci era doar o copila dar dupa 84 de ani povesteste totul. exista si un interviu cu ea
Andres2013 întreabă: