as vrea sa cer o parere.
cativa prieteni mi-au zis ca am talent la literatura dar eu cred ca au zis-o doar din politete.
postez aici o compunere si v-as ruga sa imi spuneti daca va place sau nu (scuzati greselile de ortografie dar am tastatura setata pe franceza si imi schimba mereu cuvintele)

In sfarsit am inteles. Stateam si priveam pe fereastra la picaturile de ploaie cum se preling pe geam si lasa in urma lor drumuri ude care se ramifica.Auzeam sunetul cazaturii lor,sunetul disperarii. Ajungand pe geam viata lor se transforma, viata lor reincepea. Nu luptau contra gravitatiei, se lasau duse de voia ei, si fara sa-si dea seama cadeau in disperare, cadeau pe geamul meu. De ce? De ce trebuie sa aud eu sunetul mortii lor, sunetul desfigurarii lor, dar in acelasi timp sunetul nasterii lor.
Ma gandeam cum e sa fi ca ele, sa cazi in gol fara sa stii ca urmeaza sa te lovesti de un geam, de un lucru transparent care nu te lasa sa-ti continui drumul. Probabil n-as fi disperata, as fi fericita ca urmeaza sa se intample ceva nou. N-as cunoaste disperarea, as cunoaste doar durerea izbiturii de obstacol. Iar apoi m-as bucura pentru ca acel obstacol m-ar face sa privesc altfel lumea si m-ar schimba. As fi fericita.
Dar impactul a ceva ce se desfigureaza mai greu e mult mai dureros si mai lung decat o clipita. Acel timp te aduce la disperare pentru ca nu stii cand se va sfarsi transformarea, sau daca se va sfarsi inainte sa te evapori.
Simti ca nu iti vei continua drumul, nu iti vei continua contributia la acel tablou al vietii si ca drumul pe care il urmezi e contrar legilor fizicii, ca atunci cand urci o scara mai apar inca cinci in locul lor si astfel ajungi sa urci la infinit o scara care nu se mai termina. Iar daca printr-un miracol ai ajuns in varf cineva te impinge si ajungi din nou la prima treapta fiind nevoit sa o iei de la inceput.
Disperare inseamna a-ti pierde orice speranta, a deznadajdui, si chiar sa iti pierzi speranta pe un drum care pare fara sfarsit. M-am saturat, m-am saturat sa astept ceva ce nu va mai veni. M-am saturat sa disper, Sa disper, sa disper.M-am saturat de acest legamant cu viata. Adio! Te-am asteptat destul!

E frumoasa compunerea, chiar ai talent. Ar trebui sa participi la concursuri, vei castiga sigur. Ai incredere in prietenii tai, multa bafta.

WoW. Deci si mie imi place sa scriu si nu e neaparat un talent, e ceva din inima, inspiratie si felul de a vedea anumite lucruri. E minunat sa iti scrii viziunea ta asupra unui lucru mic... foarte mic pe care tu cu imaginatia ta il transformi in ceva deosebit si cu sens dandu-i viata intr-o legatura de cuvinte care arata poate ceea ce simti, vezi, mirosi, auzi sau simti. E chiar buna si asta poate fi considerat talent, in acelasi timp daca citesti se vede, iar apoi ai imaginatie bogata

AI TALENT! Vorbesc foarte serios, chiar ai. Mă bucur că există oameni ca tine! Continuă cu asta și încearcă să-ți exploatezi talentul, nu-l lăsa să moară.

Eu nu te voi lauda, chiar daca ti-ar placea.Sa atingi un anumit nivel,in literatura, trebuie sa stapanesti foarte bine limba literara, ceea ce inseamna epitet, metafora, comparatie.Toate acestea te vor ajuta sa dai forma plastica scrierii tale, pentru ca ea sa devina mai coerenta, mai placuta, sa duca cititorul acolo unde vrei tu.Pentru a scrie e nevoie sa citesti intai foarte mult.Ideea,chiar daca exista nu are valoare, daca nu lasi cititorul sa priveasca in ansamblu trairile tale.Esti prea pesimista, deznadajduita, indarjita pe viata.Ea nu este un legamant, este un dar de care ar trebui sa te bucuri cu toata fiinta ta.Si pune povestirea la persoana a doua singular, fiindca cititorul stiindu-te atat de disperata, s-ar putea sa nu vrea sa te mai citeasca si a doua oara.Dar aceasta stare atribuita unui personaj din povestire, are alta conotatie decat un autor satul de viata.Nu zic sa nu mai scrii..pastreaza insa aceste incercari intr-un caiet si revino cand si cand peste ele si poate vei observa singura propria-ti evolutie.Iti trebuie rabdare, multa rabdare, dar mai ales citeste mult! Succes!

Hey,
Dupa parerea mea chiar ai talent, ar trebui sa faci ceva cu el.De ce nu incerci sa scoti o carte ceva? Poate chiar o carte de povesti pentru copii, sa faci ceva original, vorbesti cu cineva care are talent la desen, tu sa fi cu proza, si acel cineva cu imaginile.Sau gaseste un blog pe care sa-ti pui lucrarile, cine stie cine le descopera si unde o sa ajungi