Bună! Aș vrea și eu un răspuns, POLITICOS, în primul rând, despre un fapt.
Deci, am vârsta de 15 ani, iar colegii de la liceu rad de mine când mă văd cu părinții pe stradă, iar eu, de ce să mint, mă simt foarte prost și îmi vine să intru în pământ de rușine. Nu am o problemă cu părinții mei, ba chiar mă înțeleg foarte bine cu aceștia, însă nu mai suport să radă lumea de mine. Efectiv m-am săturat! Știu ca este problema la mine ca îmi este rușine dar în adâncul sufletului meu știu ca, cu altcineva nu am cu cine să ies, și tocmai de asta îmi e rușine.
Este normal să îmi fie rușine cu așa ceva? în ochii colegilor mei asta e o chestie foarte rușinoasă.

E normal ca și copil/adolescent să simți asta. Când o să mai crești și o sa scapi de mediul acesta de copii răi care simți în permanență că te judecă și râd de tine, o să vezi că o să apreciezi tot mai mult timpul cu părinții tăi, mai ales dacă aveți o relație bună. Ar trebui mai degraba să te concentrezi pe întrebarea de ce nu ai totuși prieteni? Nu ai cunoscut copiii potriviți? ești prea timid și închis? Încearcă să te înscrii la o activtate extrașcolară care are legătură cu interesele tale unde poti cunoaște copii cu aceleași pasiuni pentru a avea despre ce vorbi și a lega mai ușor prietenii

Doar proștii râd de tine. Nu trebuie să-ți fie rusine de asta.

Colegii tai pur și simplu aleg sa râdă de tine pentru că îți petreci timpul cu părinții tăi, mare chestie, de parcă zici că mergi cu un infractor pe drum.
E ok, dacă ei atât pot, poate ar trebui sa ii eviți.

Rad pentru ca li se pare ca la vârsta de 15 ani trebuie sa duci o viata fără părinți, fără nimeni din familie...sa ai viața aia de vagabond pe care ei o au, probabil. Poate considera ca ești copilăros pt.ca umbli cu părinți tai, deși este NORMAL sa umbli cu părinții.Nu te stresa...