Din perspectiva mea eu nu sunt de acord cu faptul ca totul e posibil. In primul rand, din punct de vedere fizic, pentru ca totul sa fie posibil este necesara incalcarea legilor fundamentale ale universuluim, care nu pot fi incalcate, astfel, timpul trece dinspre trecut spre viitor, lumina se propaga aproape instantaneu, doua obiecte nu pot ocupa aceeasi pozitie in spatiu in acelasi timp iar noi nu putem modifica nici una dintre acestea, cel putin nu la momentul de fata.
Din alt punct de vedere, libertatea oferita individului de catre societatea si sistemul actual de conducere si organizare a unei civilizatii, stat sau orice alta forma de amplasare umana este relativa. Libertatea nefiind totala, ci in functie de anumite reguli, nu permite individului sa actioneze independent de restul societatii si este obligat sa se supuna regulilor acesteia, astfel, pentru fiecare om posibilitatiile de actiune sunt limitate.
Libertatea deplina a unui individ presupune incalcarea libertatilor tuturor celorlalti, capacitatea si posibilitatea de a face orice, oricand, oriunde si abilitatea de a incalca legile de baza ale universului.
Deoarece acestea nu pot fi realizate, pot spune ca nu totul este posibil pentru noi.
Singuril loc in care aproape totul e posibil este imaginatia, fiecare om fiind capabil inca de la nastere sa aiba propriile ganduri, fara a fi influentate sau interzise de catre cineva. Dar, in ciuda posibilitatilor aparent nelimitate, imaginatia si gandirea depind de creierul uman, care nu este perfect. Din aceasta cauza nimeni nu poate sa se gandeasca la fapte sau lucruri care nu pot fi percepute de catre om, de exemplu, nici o fiinta umana nu poate sa determine, nici macar in minte infinitul. cuplacere
Fabianiba întreabă: