Câinele meu a dispărut de o săptămâna iar azi am primit un telefon cum ca ar fi mort. M-am dus sa văd dacă e el și da! El era! Sunt distrusă. Nu pot sa ma opresc din plâns... ma gândesc numai la el. Dacă ați trecut și voi prin asta va rog sa îmi scrieți cum ați reușit sa va liniștiti!

Dumnezeu sa-l ierte sa-i fie tarana ușoară, da de pomană în numele lui și cumpărați un alt câine
Gândeste ca e intr-un loc mai bun în raiul câinilor

S-au terminat cainii?
Du-te si adopta altul.

Buna. Stiu exact prin ce treci... pe 8 octombrie mi-a murit motanul de la o boala virala fara leac, virusul PIF (peritonita infectioasa) una dintre cele mai rare, urate si dureroase boli pe care le poate face o pisica. A fost o perioada groaznica, in fiecare zi mergeam cu el in alt oras la spitalul veterinar AndiVet pentru ca la mine in oras nu este, am platit o suma imensa de bani si nu s-a vindecat, dar banii nu au contat, as fi facut orice sa il salvez. Chestia e ca boala e rara, se moare rapid si sigur de la ea, rata mortalitatii la pisicile cu virusul PIF e de 99%. A murit in chinuri groaznice. si ceva ce ma macina si acum e ca nu am fost langa el cand a murit. eu nu stiam ca va muri chiar in acea zi. in acea dimineata l-am vazut pentru ultima data. urma sa merg iar seara la el. dupa o zi super faina care m-a m-ai ajutat sa nu mai plang incontinuu, m-am distrat si ma gandeam ca e o minuscula sansa sa traiasca, eram optimista, am ajuns acasa, toti plangeau si mi-am dat seama ce s-a intamplat. cand mi-a spus mama mea ca a murit. efectiv am murit pe interior. am plans toata noaptea. prietena mea cea mai buna a fost langa mine in toata acea perioada. a venit in fiecare zi cu mine la spital. a fost langa mine cand am aflat ca a murit. a dormit cu mine si am plans cu ea. il chema Costel. a fost sufletul meu. plangeam in fiecare zi. purtam doar negru in memoria lui. era un motan negru. am lipsit de la scoala. nu mai ieseam nicaieri. stateam doar acasa cu animalele mele. l-am si inmormantat. are un mormant frumos si ingrijit si cand merg la el ma pun pe jos si plang. nu o sa trec peste niciodata. singurul lucru care m-a ajutat a fost Felix. un motan de aceeasi varsta cu el. pe care l-am adoptat la 3 saptamani de la moartea lui Costel. era foarte bolnav. mergeam in fiecare zi cu el la o clinica veterinara din orasul meu si la spitalul veterinar din alt oras. facea 3 injectii pe zi+perfuzii si foarte multe medicamente. pe strada a fost batut, subnutrit, deshidratat. era sa il calce masina. gandul ca i-am salvat viata m-a m-ai ajutat sa trec peste. sfatul meu este sa adopti un alt caine, iti recomand sa adopti unul din adapost, cei din adaposturile publice sunt eutanasiati dupa maxim 14 zile, asa stii ca salvezi o viata si te vei simti mult mai bine. De cand il am pe Felix zambesc din nou. Inainte nu mai zambeam deloc. acum am 4 animale si ele imi dau putere sa trec peste. Adopta multe animale, de preferat cat mai amarate si bolnave, asa le poti salva viata. Nici nu stii cat de fericita te va face acest sentiment. Sper sa fi bine. Ai grija de tine si urmeaza-mi sfatul. Animalele sunt cele mai bune prietene pe care le poti avea.

Daca vrei sa vorbim, imi poti da instagramul/facebookul tau. Sunt iubitoare de animale, poate daca mai vorbim vei trece peste mai usor. Stiu cat e de greu, am trecut prin asta.