Dar după ce ai plâns te-ai simțit mai bine, nu-i așa? Așa că, ori de câte ori îți vine să plângi, să plângi. Și să-i dai și tu inimioare. Dacă îl iubești, nu ești prea mică.
Doamne dă, să mă fac mare,
Ca un elefant micuț,
Ca să-mi crească mintea tare,
Să nu fiu așa prostuț.
Zic că la 13 ani e ok să ai o relație care vine și cu săruturi. Și la 13, 01 ani, și la 13, 99 ani. Acuma, dacă vrei să te aproprii de el, gândește-te și tu cât ești de pregătită (pregătită, în măsura în care își permite orizontul având în vedere vârsta). că așa, ar trebui să puteți întreține o relație. Eu dacă eram în locul tău, mă gândeam mult la toate părțile unei relații, toate aspectele, și dacă, în această masă de prescripții, găseam multe nereguli sau neclarități (a se citi: nu mă vedeam lângă acea persoană de sex opus), se ducea ușor ușor din pasiunea în mijlocul căreia mă trezisem cândva, și aia era, am sfârșit prin a păstra trăirea asta pentru mine, dar asta se mai poate întâmpla. Indiferent dacă ești sau nu genul care să ia inițiativa și să se ducă la el să îi spună franc ce simte, într-un fel sau altul ar trebui să poți să reușești asta, și îți transmit curaj dacă, în fapt, ești genul). Legat de existența celorlalte fete, nu știu ce să zic, ia și asta în calcul când faci marele pas să te aproprii de el, pentru că îți dai seama că, dacă intri într-o relație, se remodelează un pic și o bucată din tine (să nu te trezești "șleampătă"). Eu, care sunt băiat, vorbesc cu fete și mă uit după ele, fără să conteze mult pentru mine, și dacă chiar îmi plăcea o fată, în interacțiunea cu ea mă mișcam un pic mai lent și mai sensibil, sau așa ceva (și când aveam 13-16 ani, și acum...).