În 1918, după prăbușirea Imperiului Rus și a imperiului multinațional Austro-Ungar, atât Basarabia cât și Bucovina s-au unit cu Regatul României, în conformitate cu votul parlamentelor locale. (Vedeți și: Sfatul Țării).[3][4] Actele unirii au fost recunoscute pe plan internațional prin tratatele de pace semnate după încheierea primului război mondial.
Vladimir Ilici Lenin a sprijinit la început dreptul la autodeterminare pentru popoarele componente ale fostului Imperiu Rus, inclusiv pentru românii din Basarabia (Est-Moldova). În timpul războiului civil din Rusia, guvernele sovietice ale Rusiei și Ucrainei au emis pe 1 mai 1919 un ultimatum comun României, prin care cereau retragerea din Basarabia (Bucovina, care făcuse până la încheiera primului război mondial parte din Austro-Ungaria nu fusese menționată în acest act). A doua zi, Cristian Racovski, președintele guvernului sovietic ucrainian, a emis un al doilea ultimatum, prin care se cerea și retragerea României din Bucovina. Bolșevicii ruși și ucrainieni făceau de altfel planuri pentru ocuparea întregii Românii și stabilirea unui regim comunist aici. Până în cele din urmă, rebeliunile din armata sovietică ucrainiană au împiedicat efectuarea unui atac comunist împotriva României.[5]
Între timp, în 1924, a fost fondată de către autoritățile sovietice pe malul stâng al Nistrului așa-numita „RSSA Moldovenească", ca o amenințare strategică la adresa României mari.