Simplu! Nu te duci deloc la porcăria aia de-i zice mărturisire/spovedanie şi naiba mai ştie cum.
Chiar crezi că te ajută la ceva asta?!
Las' c-ai să vezi mai târziu că de fapt nu te ajută la nimic religia şi mai ales practicarea ei!
Ah... şi încă ceva: Popa, pardon, preotul nu e şi el om sau ce PeLicanul Mariei? A făcut-o şi el la vremea lui!
E o necesitate nu un păcat!
Ii spui alta data... Daca te intreaba, ii spui ca ai incercat. Nu il ameti cu chestii de astea. E problema ta cu Dumnezeu.
Sa-i spui toate pacatele (este un pacat si mai mare sa nu spui sau sa minti), preotul nu iti va spune nimic, ei nu judeca.
Nu trebuie sa-ti fie rusine sa-i spui parintelui nici un pacat din cele facute. Daca intentionat ascunzi un pacat la spovedanie, nu ti se vor ierta nici celelalte. Ii poti spune folosind termenul de "malahie" - asa se mai numeste ce faci tu. Deci fii curajoasa, spune tot ce ai facut si asa pacatele tale se vor sterge. Si gandeste-te ca preotul la care te spovedesti a auzit multe, nu se va speria si nici nu te va judeca. Curaj! Sa te ajute Dumnezeu! Numai bine
bonny întreabă: