Buna! Cer si eu un sfat. Timp de cativa ani am avut o mentalitate gen "daca nu esti independenta esti proasta". M am obisnuit sa imi rezolv problemele singura deoarece nu am avut o relatie prea buna cu familia, nu ziceam mamei nimic daca ma certam cu x y, daca eram stresata, daca aveam o problema la scoala, chiar si cand era vorba de sanatate daca era ceva luam bani din bursa si mergeam la doctor pe ascuns. Cred ca de aici e si atasarea exagerata cand am si eu niste prieteni mai apropiati dar in fine, nu despre asta e vorba.
Acum la adolescenta realizez cat de important e sa ai pe cineva sa te sustina, mai ales din familie, si ca oricat de "matur" si de "independent" ai fi, ca si copil, dintr un punct nu mai tine si realizezi ca ai niste minusuri si ca esti cum esti din cauza unor prostii din copilarie care nu trebuiau sa ti se intample.
"Problema" e ca mi as fi dorit sa fi fost cineva care sa si dea interesul si sa ma fi oprit din a face niste tampenii pe care acum le regret, sa mi fi zis " ba nu i ok" sau "aici trebuie sa procedezi asa asa"
Incerc sa fac ceva, sa nu putrezesc in pat toata ziua (pe timpul vacantelor) sa gasesc un hobby, un talent, sa invat nu stiu ce, sa mi repar programul de somn haotic, sa nu mai mananc aiurea la nu stiu ce ore, sa fac aia, aia, sa am x rutina si sa fiu buna si la scoala, dar nu gasesc motivatia si disciplina necesara si iar trebuie sa rezolv tot singura si sa mi repar viata si sa mi dau seama ce cum unde.
Am inceput sa recunosc ca pana la urma sunt doar copil si ca e ok sa nu stii tot si sa ceri ajutor. Insa simt ca am nevoie mai ales in perioada asta a vietii de un impuls si sustinere dar relatia cu familia nu e prea buna. Pareri?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook