Cine imi spune si mie niste poezii despre mama plizzzzzzzzzzz. Dau funda pentru cele mai frumoase!

Fluturi zburda pe campii,
Iarba verde iar renaste,
Un copil e fericit
Multumindu-i pentru viata.

Mereu ne-nvata bine,
Ferindu-ne de tot ce-i rau,
Oferindu-ne iubire
Din adancul sufletului sau.

O viata-ntreaga o iubesti,
Iar uneori ii dovedesti
Ca-i totul pentru tine,
Ea, marea ta iubire.








Femeie luminoasa ca sesurile-n toamna,
da-mi gâtul tau, cuib moale cu paseri de azur,
da-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri -
femeie cu gândirea ca un polen netrebnic
si carnea ca oricare gândire mai zamoasa.

Femeie, pamânt negru, te vreau si te iubesc,
as vrea sa-l ar, sa-l seman, sa-l secer si sa-l macin,
pamânt proaspat în care dormira toti ai mei,
pamânt tânar în care mi-i tânara chemarea,
pamântul unde-n urma vreau sa adorm si eu.

Si vreau - în ciuda celui ce seamana-n desert
nisip si foc, cu umbra la brâu si soare-n ceafa -
grauntelui lumina sa-i daruiesc si apa;
as vrea sa-l ar, sa-l seaman, sa-l secer si sa-l macin
si-as vrea s-adorm cu grâul cel bun la capatâi,
pamânt, matrice data din ziua cea dintâi,
în care ma asteapta, ca-ntr-o oglinda, chipul.




Pe bratul ei ma legana
Cu nani, nani m-adormea
Sa-mi fie somnul mai usor
Mama mea

Iar cand o boala ma-ncerca
Ea nopti intregi nu atipea.
Ma legana si ma-ngrijea
Mama mea

O, mama cat timp vei trai
De mine tu te vei mandri!
Te voi iubi si asculta
Mama mea





Mama m-a crescut in poala
De la leagan, pana la scoala.
Zile-ntregi si nopti de-a randul,
Mi-a vegheat somnul si gandul.
M-a invatat sa ganguresc
Sa zic mama, sa zambesc,
Apoi m-a-nvatat prin casa
Primii pasi pana la masa.
Mama buna! Mama draga!
Te-oi iubi... o viata intreaga!
Pentru ca tu m-ai nascut,
Pentru ca tu m-ai crescut



De dragul tau pamantul
De ghiocei e plin
Si vin cocori din zare
Si cerul e senin.

Invata-ma ce-i bine
Fereste-ma de rau
Iar eu voi creste vrednic
Si bun, de dragul tau.




Cine este acea splendoare
Ce te-alinta cu ardoare?
Cine este acea minune
Ce la piept mereu te tine?
Cine este acea fiinta
Ce te-nvata din stiinta?
Cine are acea paloare
Ce te-mbata ca o boare?
Cine are toate cele
Ce te plimba printre stele?
Cine este acea rugare
Ce ti-aduce alintare?
Cine e acea lumina
Ce in noapte ea suspina?
Ce te-alearga, ce te-ndeamna
Si prin ruga ea te cheama?
Cine? Cine?







E ziua mamei mele
Si totu-i plin de flori
Ii simt aici prezenta
Ca de atatea ori.

Suava ca un ghiocel
Obrajii de lalea
Parfumul ei de trandafir
Asa e mama mea.

Te iubesc maicuta mea
Pentru tot ce-mi daruiesti
Te iubesc maicuta mea
Asa cum esti.

As vrea sa-i dau o floare
Sa semene cu ea
Dar nici-o floare-n lume
Nu e ca mama mea.





In vaduri ape repezi curg
Si vuiet dau In cale,
Iar plopi in umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Carari ce duc la moara -
Acolo, mama, te zaresc
Pe tine-ntr-o cascioara.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacara lor geme:
Clipeste-abia din cand In cand
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecand
Prin colturi de odaie.

Cu tine doua fete stau
Si torc in rand cu tine;
Sunt Inca mici si tata n-au
Si George nu mai vine.
Un basm cu pajuri si cu zmei
Incepe-acum o fata,
Tu taci s-asculti povestea ei
Si stai Ingandurata.

Si firul tau se rupe des,
Caci ganduri te framanta.
Spui soapte fara de-nteles,
Si ochii tai stau tanta.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Cand fusul se desfira...
Te uiti la el si nu-l ridici,
Si fetele se mira.

... O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!
La geam tu sari deodata,
Prin noapte-afara lung privesti -
- "Ce vezi? I Intreab-o fata.
- "Nimic... Mi s-a parut asa!
Si jalea te rapune,
Si fiecare vorba-a ta
E plans de-ngropaciune.

Intr-un tarziu, neridicand
De jos a ta privire:
- "Eu simt ca voi muri-n curand,
Ca nu-mi mai sunt In fire...
Mai stiu si eu la ce gandeam?
Aveti si voi un frate...
Mi s-a parut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el! Sa-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Sa-l vad o data-n fata.
Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, In ceasul mortii!

Afara-i vant si e-nnorat,
Si noaptea e tarzie;
Copilele ti s-au culcat -
Tu, inima pustie,
Stai tot la vatra-ncet plangand:
E dus si nu mai vine!
S-adormi tarziu cu mine-n gand
Ca sa visezi de mine!


fundita?

Buna. Uite cateva.

Mama ne mangaie,
Soarele luceste.
Soarele e unul,
Mama una este.

-In parul tau, maicuta.
Un fir de ce-a-nalbit?
-De dorul tau, de grija,
Copilul meu iubit.

-Bunica e mai alba.
Ii sunt mai drag? De ce?
-Mai multi copi ia are,
De-aceea alba e.

-Dar tusa? Si mai alba-i!
Copii doar n-are ea.
-De-aceea-i si mai alba,
Ca-i tare singurea.



Mama draga, nu e greu
Lasa-ma sa-ajut si eu;
Pana ce-ai dereticat
Am sa curat zarzavat.

Uite-ma cum tai usor
Dulcii morcovi rosiori;
Patrunjelul tot asa,
Tai pe urma telina.

Ceapa insa, ce necaz
Ustura la ochi si nas,
Ba ma face chiar sa plang
Si eu strang din ochi si strang.




Am vrut sa-ti culeg o floare,
Un mic ghiocel frumos,
Dar pana la urma moare
Si cui e de folos?

E ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima
Si crede-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut sa-ti culeg stelute,
Sa-ti fac un frumos colier,
Dar cine nu stie oare
Ca in zori stelutele pier?

Am vrut sa-ti culeg o raza
De soare, sa-ti prind in par,
Dar tu stralucesti mai tare
De dragoste si dor.



Mamele sunt locul unde dragostea
Rasare din pamant,
Si fericirea canta asemenea clopotelor
In onoarea nasterii noastre.

Mamele sunt soarele care straluceste
Pentru viata cerului nostru interior,
Ca sa putem stii ca suntem iubiti
Si sa nu avem nevoie sa ne punem intrebari despre asta.

Mamele sunt luna care lumineaza pamantul
Deasupra disperarii noastre negre,
Ca atunci cand suntem indurerati, sa stim
Ca cineva ne vegheaza tot timpul.

Oricare ar fi teama, durerea sau deznadejdea
Care ne-ar umple viata,
Stim ca deasupra acestei furtuni
Avem, mereu, dragostea lor.



Şi anii trec... Şi trec în goana mare...
Copiii cresc, dar mama vîrstă n-are...
Chiar dacă ai şi un buchet de nepoţi,
Tu eşti mai tînără ca toţi.

Atîtea toamne prin suflet ţi-au trecut,
Dar şi tot atîtea primăveri ai cunoscut.
Atîtea frunze îngălbenite ai adunat,
Însă copiii cu flori dulci te-au îmbrăţişat.

Doar pentru noi tu atîta te-ai trudit
Şi firele de păr ţi s-au încărunţit.
Atîtea nopţi nedormite ai avut,
Cu atîta dragoste tu ne-ai crescut.

Şi azi venim să-ţi mulţumim,
Zi la zi să-ţi demonstrăm cît te iubim.
Pînă la pămînt ne închinăm
Şi mîinile îţi sărutăm.



Sper sa-ti placa.; d
Funda?

"Am vrut sa-ti culeg o floare,
Un mic ghiocel frumos,
Dar pana la urma moare
Si cui e de folos?

E ziua ta, mamico,
In dar ti-am adus inima
Si crede-ma, mamico,
Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut sa-ti culeg stelute,
Sa-ti fac un frumos colier,
Dar cine nu stie oare
Ca in zori stelutele pier?

Am vrut sa-ti culeg o raza
De soare, sa-ti prind in par,
Dar tu stralucesti mai tare
De dragoste si dor."