Buna!
Cum ar trebui sa se comporte o adevarata domnisoara?
Mercii >:d

Pai cerd ca ar trebui sa respecte macar putin codul bunelor maniere Uite ceva din el:

Omul nu traieste singur, izolat, el a devenit om atunci când, pentru a exista, a fost nevoit sa intre în relatii cu altii. El comunica cu semenii sai, îsi confrunta cu ei ideile, se dezvolta împreuna cu altii, într-un cuvânt: traieste într-o colectivitate sociala careia nu-i este indiferent modul de comportare al fiecarui individ în parte.
Deci, singura lui posibilitate de convietuire în societate este conditionata de respectarea normelor si principiilor etice si morale care guverneaza respectiva societate. A respecta aceste norme înseamna, practic, a raspunde asteptarilor si cerintelor colectivitatii în care traieste. Însa, si acestea trebuie dezvoltate si îmbogatite prin educatie, învatatura, permanenta instruire.
Astazi, reteta succesului poate fi data de integrarea cât mai rapida în „lumea reala", lume în care se da din ce în ce mai mult importanta aparentelor. Dar chiar si în aceasta lume, bunele maniere reprezinta o adevarata carte de vizita.
Codul bunelor maniere reprezinta, de fapt, „arta de a trai frumos" în toate împrejurarile vietii.
Orice om ar trebui sa lase în urma lui ceva deosebit pentru a nu fi uitat. Dar daca nu ne sta în putinta, sa lasam macar amintirea frumoasa a celui care a fost un „Domn" sau a celei care a fost o „adevarata Doamna"!
Nu trebuie sa judeci pe om dupa aparenta (LA FONTAINE).
Modestia sade bine tânarului (PLAUT).
Ori vorbeste cum ti-e portul, ori te poarta cum ti-e vorba (PROVERB).
Multumeste-te sa fii om (LESSING).
Trebuie sa manânci ca sa traiesti si nu sa traiesti ca sa manânci (MOLIERE).
Cea mai buna casatorie pentru un om este sa ia ca zestre a sotiei un caracter frumos (HIPPONAX).
Odata cu inceputul existentei sale sociale ,umanitatea a impus norme de comportament in toate domeniile esentiale ale vietii : hrana si imbracamintea , relatiile dintre sexe, relatiile dintre inferiori si superiori , corespondenta , primirea oaspetilor etc.

Comportamentul prescris in aceste ocazii a fost codificat in reguli precise; iar a nu le respecta insemna a te exclude din categoria ta sociala. In toate timpurile , in toate tipurile de grupuri umane , politetea a fost indispensabila traiului in comun chiar daca obiceiurile difereau de la o tara la alta. De exempluin Germania nu se mai saruta mina femeilor dar s-a extins deprinderea de a fi punctual devenita aproape obsesie.

Acest mic " amanunt " comentat de un sociolog ar explica , poate , uimitoarea prosperitate a Germaniei din ultimele deceniiTot aici , cu exceptia meselor oficiale si a cazului cind exista personal de serviciu , invitatii contribuie spontan la stringerea mesei , la spalarea vaselor - cu simplitate si eficienta , fara ca gazda sa se simta jignita. In Cehoslovacia , unde curatenia din apartamente este impresionanta , gazda are pregatita pentru musafiri o adevarata colectie de papuci noi si comozi si nimeni nu se simte socat.

In Canada , ca si in alte parti , exista obiceiul de a oferi flori in numar par. La noi , un buchet trebuie sa aiba un numar de flori fara sot si acest obicei autohton poate duce uneori la situatii comice. Astfel gazda , usor jenata , ii atrage atentia musafirului venit din Romania care i-a oferit cinci garoafe ca a pierdut , probabil , o floare pe drum

In Elvetia , seara, pe malul unui riu , intr-un loc pustiu , o fetita era nelinistita de faptul ca nu gaseste o cutie de gunoi in care sa arunce ambalajul de la ciocolata - pentru ca nu avea OBICEIUL sa arunce ceva pe jos.

Oamenii au obiceiuri bune si rele. Cum obisnuinta este a doua noastra natura , obiceiurile sunt foarte importante , atit pentru noi cit si pentru cei din jur. Dar bunele obiceiuri respectate cu strictete ar face dintr-un om un sfint si dintr-o societate reala o lume utopica. Imaginati-va o fiinta umana care n-ar gresi niciodata cu nimic. Dupa parerea mea ar fi un monstru , un robot. Ideal ar fi ca un om sa stie sa-si pastreze cit mai multe obiceiuri bune si sa le corecteze pe cit posibil pe cele proaste. Daca avem o viata normala , dar totusi avem prostul obicei de a bea zece cafele pe zi si de a fuma cinci tigari dimineata pe stomacul gol , asta ne priveste personal.

Vom vorbi in acest context doar de obiceiurile proaste care ii deranjeaza pe cei din jur. Nu trebuie sa afli dintr-o carte ca nu este politicos sa faci vizite neanuntate , e de ajuns sa te gindesti ca nici tie nu ti-ar face placere , intr-un moment cind ai foarte multe treburi , sa fii surprins de musafiri , oricit de dragi ti-ar fi in alte imprejurari. Si totusi , exista acest obice prost de-a intra la cineva cunoscut doar pentru ca trec prin fata casei. Pe timpuri ,a face cuiva o vizita neanuntata nu era deloc un gest nepoliticos , ci dimportiva ... dar in alte vremuri oamenii aveau foarte mult timp liber , pe care astazi nu-l mai au din pacate.

Se stie , de altfel , ca pentru a intra in codul bunelor maniere un obicei trebuie sa fie supus mai intii probei timpului. Pina si etimologia cuvintului ETICHETA , in sensul cunoscut de toata lumea , este semnificativa din acest punct de vedere. Oricit de surprinzator ar parea , "eticheta" (ceea ce se cuvine ) are la origine o interdictie.

In noul parc de la Versailles , gradinarul-sef al lui Ludovic al-XIV-lea a asezat inscriptii prin care cerea sa nu-i fie calcate in picioare peluzele insamintate de curind. Cum aceste inscriptii erau adesea ignorate de nobilimea neatenta si aflate , in paranteza fie spus , in conflict cu regele , bietul om a obtinut din partea Majestatii Sale un decret care prevedea respectarea " etichetelor ". Astfel , cuvintul a intrat in limbajul curent pentru a desemna o comportare conforma unor norme.
Multe obiceiuri nu mai au de mult nici o legatura cu faptele care le-au generat. Cine se mai gindeste astazi , scotindu-si palaria , ca reitereaza gestul de ridicare a coifului prin care cavalerii , la sfirsitul unui turnir , isi descopereau chipul spre a fi recunoscuti de public?

cum ne imbracam
Haina face pe om " sau " nu haina face pe om ". Ambele dictoane sunt discutabile. Dar independent de adevarul lor haina trebuie conceputa in asa fel incit sa puna in valoare personalitatea unei femei. Poti sa copiezi aproape identic modelele aparute in revistele de moda fara a deveni eleganta. Adevarata eleganta se obtine dintr-un acord perfect intre haina , imprejurare si personalitatea celui care o poarta. Este un al saselea simt care le spune unor femei cum sa poarte o rochie de doi bani ca pe un model de la o mare casa de moda. Un aforism demn de retinut in acest domeniu suna astfel : " mai degraba putin mai simplu decit un pic prea incarcat ". E de preferat sa vii la un cocteil cu un taior bine croit , decit cu o rochie de seara la o banala invitatie la o cafea.
Pentru barbati , mai mult decit pentru femei , putem exprima aceasta prima regula : " sa nu cauti sa epatezi ". Dar si femeile trebuie sa dea dovada de tact. Nu te imbraci din cauza cuiva , si inca mai putin , pentru a face in ciuda cuiva. Te imbraci pentru tine ! Sa fii elegant nu inseamna sa te preocupi de pretul si numarul toaletelor , ci de calitate , de croiala , de posibilitatea de a le armoniza cu alte haine din garderoba ta si de a le alege astfel incit sa nu se demodeze. O persoana cu gust nu poarta culori prea tipatoare si aplica legile elementare ale esteticii. Daca ai tenul palid , galbenul si verdele te fac livid. Daca nu esti zvelta trebuie sa eviti creturile si cutele , sa te feresti de dungile orizontale daca nu esti inalta , de cele verticale , daca este foarte inalta. Cind am depasit o anumit virsta si un anumit numar de kilograme , trebuie sa ne gindim bine daca sa purtam in vacanta pantaloni sau short. Fiecare perioada a vietii are farmecul ei. Tineretea isi poate permite indrazneli interzise la maturitate. Un om neglijent imbracat poate fi un om cumsecade , dar foarte rar ai timpul si dorinta sa ghicesti fondul sau de aur ascuns in spatele aparentelor. Daca ne gindim la viata noastra profesionala si sociala , la plimbarile noastre pe strada , vom recunoaste ca simpatia ne este trezita de acele persoane care fac o prima impresie favorabila. Acest adevar ne va convinge sa acordam o atentie deosebita problemei vestimentare. Haina cea mai veche trebuie si poate sa fie ingrijita. Pentru tinuta vestimentara ca si pentru corp prima regula este curatenia. O pereche de pantofi pingelita de trei ori este de preferat unei perechi noi nelustruite sau care se afla intr-un total dezacord cu haina. La fel pentru costumul barbatesc. Nu e la indemina oricui sa aiba in sifonier zece costume. Dar oricine poate purta un costum curat si periat cu grija.
Eleganta depinde mult de detalii si accesorii. Un guler de camasa curat si bine calcat , o cravata asortata ridica valoarea unui costum chiar si mai modest.
In anumite imprejurari , tinuta este obligatorie. Daca nu avem costumul cerut si nu-l putem inchiria , e mai bine sa renuntam la invitatia respectiva. Cind mijloacele financiare ne sunt limitate , e de preferat sa cumparam putine haine , dar de buna calitate.
Mai ales pentru femei este important sa-si gaseasca si sa-si pastreze un stil care sa le avantajeaze.
Femeile care se imbraca bine si pe care le admiram va pot marturisi ca au invatat cu greu acest lucru. Prima regula ( lege ) este legata de calitatea si comoditatea pamtofilor si a posetei. Aceste doua piese de baza vor trebui sa fie neaparat de foarte buna calitate. Vom observa ca o poseta cu cit este mai simpla , mai comoda si cu accesorii frumoase costa mai mult ! O poseta moale , din piele foarte buna tine cam 10 ani si - ciudat - nici nu se demodeaza ! Faceti cu inima usoara aceasta investitie. Rochiile , bluzele , fustele , tricourile pot fi si ieftine si reusite. Pantofii , posetele , cordoanele , manusile - niciodata. Invatati unde trebuie sa faceti economii in materie de imbracaminte ! Poti sa porti cea mai scumpa si mai eleganta toaleta , dar daca ai o poseta urita si demodata de plastic veti fi catalogata ca prost imbracata. Va rog sa ma credetei !
Treptat , la garderoba de baza se pot adauga cu masura citeva elemente noi pentru a fi in pas cu moda. Sa facem un efort de vointa si sa nu cedam tentatiei de a cumpara si purta lucruri frumoase pe care le-am admirat la o prietena sau intr-o revista de moda. Rar ne va sta bine cu ele.
Sa incercam sa ne cream o rezerva de bani si sa ne cumparam haine numai cind gasim ceva ca vom purta cu placere. Nu cumparati haine numai pentru ca sunt ieftine. Este o risipa si nu o economie !
Cel putin de doua ori pe an sa facem o severa triere a garderobei eliminind lucrurile pe care nu le-am purtat deloc , care nu ne stau bine sau care s-au invechit. Le facem cadou ! Un dulap ticsit de haine nu ne va ajuta deloc sa fim elegante. Este mai bine sa avem trei bluze impecabile , decit sase de o calitate indoielnica. Renuntati la obiceiul de a va schimba zilnic din cap pina in picioare , imbracind fara discernamint haine care nu va avantajeaza , numai de dragul de a va schimba. Ideea este sa purtati ceea ce va sta bine , chiar daca reveniti des la aceeasi tinuta. Feriti-va sa va afisati cu lucruri mereu noi , cumparate la intimplare , crezind ca astfel sunteti elegante.
Arta de a ne imbraca , presupune si arta de a allege acesoriile. Un taior gri neutru va parea foarte elegant daca va fi completat cu incaltaminte neagra , cu poseta si cu manusile asortate. Dimpotriva , acesoriile prost alese pot strica efectul celei mai elgante haine. Sa nu credeti cumva ca deveniti o femeie " chic " daca va straduiti sa va cumparati posetute de diverse culori asortate - la tot atitia pantofiori - ieftine si urite. Este suficient sa aveti o poseta neagra , incapatoare , de buna calitate , din piele. Va va scoate din incurcatura si vara si iarna.
In acelasi timp , vom avea grija sa alegem cu atentie podoabele potrivite. Oricit de tentante ar fi , bijuteriile autentice nu se poarta decit in situatii deosebite. A-ti pune la git un sirag de perle dimineata , la ora 7 , nu este o dovada de bun gust. Dimpotriva ! Chiar daca avem multe bijuterii veritabile , nu trebuie sa le etalam pe toate o data. O vom alege numai pe cea care se potriveste cu toaleta noastra.
Atentie ! Nu se poarta aur cu argint in acelasi timp. In timpul zilei este de preferat sa recurgem la acele imitatii simple cu un design frumos , evitind sticla colorata , strasurile , cu un cuvint , tot ce este strident , incarcat.
Femeile , ca femeile ! Dar barbatii ? Un barbat elegant n-ar trebui sa poarte nimic altceva in afara de verigheta si de ceas - eventual un ac de cravata , seara. Preferinta unora pentru bratari si lanturi groase , din aur sau argint , cu sau fara amulete , pentru cercei chiar reprezinta o optiune pentru un anumit mod de viata. Sa speram ca ceasta moda va trece si ca nu ne vom intoarce la viata tribala purtind cu totii cercei in nas.

CE PURTAM ? SI MAI ALES , CIND ?

Tinuta de fiecare zi

Pentru femei : tinuta sport sau eleganta - fusta si pulover sau bluza si taior , tocuri joase , coafura simpla , manusi asortate , bijuterii discrete ( niciodata diamante sau strsuri dimineata sau dupa-amiaza ) , palton cu croiala clasica si , eventual cu guler de blana , geanta din piele , mijlocie sau mare. Trebuie sa domneasca simplitatea , fara pantofi de lac , fara mantouri de blana , fara tocuri inalte la pantaloni.
Pentru barbati : costum , pulover si pantaloni in culori discrete , manusi din piele asortate , uneori palarie , incaltaminte neagra sau maro , niciodata galbene sau maro la un costum bleumarin inchis , palton cu croiala sport , trench coat sau jacheta trei sferturi.
Citeva reguli de baza : un costum uni cere fie o camasa uni si o cravata cu model discret , fie o camasa cu dungi care cere o cravata uni. Niciodata nu se pune o cravata sport ( in carouri ) la un costum de oras sau la o haina petrecuta. Seara se poarta costum gri inchis , albastru inchis sau negru. Camasa alba se potriveste cu toate costumele.
Sport , calatorii , plimbari : comoditatea nu trebuie sa treaca niciodata inaintea obiceiurilor locului. Astfel , riscati sa nu puteti intra intr-o biserica daca purtati sort sau tricou foarte decoltat - tinuta considerata indecenta.
Femei : fusta larga sau pantaloni , ciorapi nu prea fini , incaltaminte solida , cu toc jos.
Barbati : sacou sport si pantalon lung sau cunoscutul trening , camasa cu mineca scurta , incaltaminte solida sau daca dorim un pantalon golf , dar nu cu sosete scurte care sa lase piciorul gol.

Invitatii si vizite

Femei : taior elegant , sau rochie cu jacheta , manusi din piele la culoare sau contrastante , incaltminte eleganta , ciorapi foarte fini , poseta din piele.
Barbati : costum de culoare inchisa , camasa alba sau cu dungi ( numai ziua ) , cravata cu desen discret , sosete si incaltaminte de culoare inchisa.
Coctail-party.

Femei : taior negru de catifea , de lina sau de matase sau rochie de coctail , de preferat cu palarie.
Barbati : tinuta de oras de culoare inchisa.
Teatru , concerte.
Femei : tinuta de oras sau de dupa-amiaza. O tinuta foarte eleganta este recomandabila numai pentru reprezentatiile de gala sau premiere. Ce intelegem prin foarte eleganta ? La un taior se poate asorta o palarie. La o rochie decoltata - manusi luni - poseta de seara. La o tinuta normala – rochie de matase naturala de pilda - un jal frumos cu ciucuri , etc.
Barbati : tinuta de oras de culoare inchisa , pentru premiere frac ( este alcatuit dintr-o haina de ceremonie , neagra , scurta in fata pina in talie , neincheiata la piept si terminata la spate cu doua cozi lungi si inguste si dintr-un pantalon din aceeasi stofa , fara manseta ) sau smoking , niciodata tinuta sport.
Baluri.

Femei : rochie de seara sau de coctail sau rochie de bal ( fara palarie ) , manusi lungi , blanuri , bijuterii discrete , incaltaminte de bal , argintie sau aurie.
Barbati : pentru balurile desfasurate intr-un cerc restrins se recomanda costumul elegant , inchis la culoare , care se poarta cu camasa alba , cravata gri - argintie , ciorapi si patonfi negri. Este permis si smockingul ( costum de gala , cu o croiala speciala si cu revere de matase neagra ) la care se potriveste o camasa alba , cu guler si mansete apretate , vesta neagra , pantaloni fara mansete , ciorapi negri de matase si pantofi negri de lac.
La balurile in aer liber , din timpul zilei , smokingul este alb. La cele foarte pretentioase , smockingul se poarta cu vesta alba cu nasturi de sidef , camasa alba cu plastron guler si mansete apretate , papion , pantaloni cu paspoal de matase , fara manseta , sosete negre si pantofi negri de lac.
Botezul.

Femei : nu se recomanda tinuta de seara ci tinuta de oras.
Barbati : tinuta eleganta de oras sau , in cazurile ultraelegante , un costum de ceremonie ( stresemann ) compus din haina neagra , fara revere , la unul sau doua rinduri de nasturi si pantaloni in dungi negre sau gri , fara manseta , la care se asorteaza o camsa cu guler si mansete apretate , cravata gri - argintie sau papion , sosete negre si pantofi negri. La botez nu se potriveste smockingul.
Casatoria

Logodnica : rochie de nunta , alba , traditionala coronita cu flori de lamiita sau de portocali ( o femeie care se recasatoreste inlocuieste coronita de flori cu o diadema ) , pantofi albi , ciorapi albi , manusi din piele alba , fina , bijuterii foarte simple ( nu perle despre care se zice ca aduc lacrimi ). In functie de imprejurari este potrivit si un taior in culori pastelate , cu o croiala simpla.
Logodnicul si ceilalti barbati : dimineata vor purta un costum foarte elegant cunoscut sub denumirea de " cutaway " care comporta o jacheta neagra cu colturi rotunjite , pantaloni in dungi , negru cu gri , vesta neagra sau gri - argintiu , camasa cu guler si mansete tari , papion gri. Dupa amiaza aceasta tinuta este inlocuit de frac cu vesta alba ( nicioadata de smocking ). Daca ceremonia este mai intima costum inchis , stresemann , niciodata smoking.
Vizite de condoleante : costum inchis atit pentru femei cit si pentru barbati. Daca vizita are un caracter oficial , barbatii vor purta costume " cutaway ".
Inmormintarile : imbracaminte de ocazie de culoare inchisa , dar fara insemne de doliu pentru persoanele care nu sunt rude. Tinuta oficiala la barbati este " cutaway " , dar vesta si papionul sunt negre. Dupa imprejurari , acesta poarta si fracul la care se cere vesta neagra. Rudele si cei foarte apropiati se imbraca obligatoriu in negru. Nu trebuie sa lipseasca din tinuta lor cocarda de doliu.

Dragoste
Daca prima parte a acestei carti a fost scrisa relativ usor , fiind vorba despre norme de conduita stabilita si acceptate de-a lungul timpului , capitolele urmatoare sunt exterm de dificile pentru ca se refera la viata si personalitatea tinerilor si adolescentilor , fiinte fragile si vulnerabile pe care poti din neatentie sa le ranesti foarte usor. Exista o colectie intreaga de butade referitoare la aceasta tema , atit de delicata , ca de exemplu : " sfaturile sunt cerute pentru a nu fi urmate "; " cei virstnici ii sfatuiesc pe cei tineri pentru ca nu mai pot gresi ei insisi " s.a.
Tentant ar fi sa renuntam la acest capitol si sa trecem direct la modul in care se redacteaza invitatiile de nunta sau botez , pentru ca este un teren sigur.
Dar nu o vom face , cu toate ca in epoca noastra s-au modificat enorm conceptiile despre viata , si despre relatiile dintre sexe , iar libertatiile de manifestare ale tinerilor sunt aproape totale. Un adolescent la saisprezece ani cunoaste mai multe fete decit bunicul lui intr-o viata ! Totusi niste norme generale pot fi inca formulate fara teama de ridicol.
Vom incepe cu regulile pe care ar trebui sa le respecte intii cei mari. Tinerii au nevoie sa fie ajutati sa-si gaseasca un mod de comportament firesc , sa-si dobindeasca un echilibru pe care nu-l pot avea deocamdata , datorita lipsei de experienta.
Prima atitudine gresita dar des intilnita a adultului - parinte , ruda , prieten - este de a nu se amesteca in nici un fel in viata adolescentului , ci de a-i lasa o mare libertate. Este o atitudine foarte comoda dar cind viata tinarului esueaza lamentabil , raspunsul omului matur va fi prompt : " am avut incredere in tine , te-am lasat sa faci ce vrei , ai avut libertate totala ! " Cita cruzime inconstienta contine aceasta replica din partea celui care si-a vazut linistit de treburi , sau a fost doar derutat de platosa de teribilism cu care tinarul si-a aparat spaimele , nelinistile , framintarile si disperarile inerente virstei.
Cealalta atitudine la fel de gresita este cea a parintelui " closca " ! Cei mari au uitat sau nu accepta ca odrasla lor nu mai are cinci ani ci cincisprezece si o infirmizeaza nelasind-o sa ia nici o decizie.
Sa ne amintim de propia nostra adolescenta si de cita nevoie aveam de libertate , dar si de un sfat - cind eram la virsta copiilor nostri. Vom constata din nou ca nimic nu e nou sub soare , chiar daca suntem tentati sa ne idilizam comportamentul din tinerete prin fraze de tipul : " Pe vremea mea ".
Ca in toate situatiile din viata se impune tact , rabdare , intelegere. Sa stam de vorba cu cei tineri de cite ori suntem rugati , sa nu le dam sfaturi decit daca ne sunt cerute si sa nu facem crize de nervi daca nu sunt urmate cu sfintenie ! Mai ales prieteniile , flirturile , primele iubiri din viata tinarului constituie domenii tabu pentru cei maturi. Sa nu intram cu bocancii in sufletele copiilor !
Daca aceasta regula , de a respecta si de a menaja personalitatea adolescentului nu s-a " demodat " nici purtarea civilizata a tinerilor nu a devenit " anacronica ".
In decursul ultimilor decenii relatiile dintre adolescentii de ambele sexe a cunoscut o evolutie rapida in comparatie cu statutul rigid pe care il aveau tinerii de la inceputul secolului. Actuala generatie beneficiaza de scoli mixte , tabere la care participa si baieti si fete , discoteci, viata sportiva si multe altele. Se fac conostinte rapid si se uita la fel de repede.
In urma unui test pe care l-am facut la un liceu , o intrebare revenea cu o mare frecventa. Cum sa procedezi ca sa cunosti pe cineva care iti place si nu este nimeni prin preajma care sa-ti faca acest serviciu? In acest domeniu , pentru acesta virsta codul manierelor elegante este foarte tolerant. In medii apropiate - scoli , tabere , sali de sport , discoteci , reuniuni dansante etc - atit baiatul cit si fata pot schimba citeva vorbe , pot sa se prezinte singuri , pot lega rapid o prietenie. Exista o singura interdictie - a nu insista si a nu plictisi pe cea sau cel pe care l-ai cunoscut , daca simti sau intuiesti ca simpatia nu-ti este impartasita. Demnitatea ta de om te va determina sa renunti si ... sa suferi in tacere. La aceasta virsta ranile se vindeca usor. Vei intilni in mod sigur o alta fiinta care va fi mai receptiva la sentimentele tale. Usor de spus , greu de urmat ! Totusi incercati ...
Cu totul altfel stau lucrurile cind dorim sa cunoastem pe cineva in locuri publice - strazi , gari , autobuze , metrouri , trenuri etc. In aceste cazuri se recomanda maximum de prudenta. Nu este numai nepoliticos sa faci cunostinta pe strada ci si periculos ! Daca acceptati riscurile o faceti pe propria dumneavostra raspundere. Nu va lasati convinsi de povestea matusii care si-a cunoscut sotul in tramvai si traiesc fericiti. Au avut noroc , s-ar putea sa nu-l aveti si dumneavostra !
Noul cod al bunelor maniere in aceste conditii a facut sa dispara un numar mare de interdictii de pe vremuri, care astazi ni se par absurde. Nici un parinte alta data nu ar fi acceptat ca fiica lui sa plece , de exemplu , intr-o tabara mixta la munte sau la mare , chiar daca profesorul ce conducea tabara i-ar fi inspirat o incredere totala. Ar fi fost de neconceput ! Dar nu strica nimanui , ci dimpotriva , ca si astazi tinerii sa vorbeasca politicos intre ei si cu cei din jur , fara brutalitati de limbaj sau de comportament. Nimeni nu ne va convinge ca un tinar si cu atit mai mult o tinara care injura ca la usa cortului , sunt oameni ai zilelor noastre , adica moderni ! Vor fi in mod cert taxati ( catalogati , apreciati ) drept ceea ce sunt – niste indivizi grosolani , fara educatie ! Daca vorbesc urit din teribilism , din " spirit de gasca " cu timpul vor renunta. Mai grav este daca asa se vorbeste in familie. In acest caz tinerii ar trebui sa-i " educe " ei pe cei mari si va fi greu.
Curtea care se facea altadata indelung si care era o obligatie din partea tinarului dadea vietii un anume farmec si romantism. Chiar daca in scoli se fac ore de sexologie , chiar daca tinerii sunt pregatiti cu toate mijloacele moderne de contraceptie , si sunt invatati sa se apere de Sida , delicatetea si parfumul unic al primelor manifestari de dragoste nu ar trebui sa dispara din viata lor. Argumentul este simplu : sunt unice si irepetabile. Minunatul film suedez " N-au dansat decit o vara " ar trebui programat si reprogramat pentru a se bucura de el toate generatiile.
Simpatia este chiar dragoste ? Desigur , nu ! Flirtul nu este condamnabil din punctul de vedere al bunelor maniere. El este specific unei anumite virste. A zimbi , a face mici daruri , a invita o fata la cinema , a-i darui o floare , nu are in sine nimic rau. A raspunde acestor invitatii este firesc. de aici se poate naste o prietenie durbila sau o mare iubire. Dar si aici apare o interdictie. A flirta , a cocheta , a face " ochi dulci " se potriveste - cum am spus - tinerilor. Dupa o anumita virsta , cind tinarul a devenit matur , are o familie , chiar si copii , " obiceiul " de a cocheta cu oricine in orice moment , devine suparator. Domnul care depaseste pragul bunelor maniere - ce recomanda doar un suris , o stringere de mina , sau un compliment – este insuportabil. El iti va retine mina mai mult decit este necesar , va insista sa-i dai numarul de telefon , va dori sa obtina o intilnire si toate aceste gesturi le va face uneori chiar sub ochii sotiei - ce va suferi in tacere. Un astfel de domn este ori prost crescut ori bolnav. Dar nici " cochetele " , femeile ce se cred fatale si irezistibile , nu sunt agreate intr-o societate de oameni bine crescuti. Astfel de persoane vor fi tratate cu indiferenta si raceala , alta solutie nu exista.
In zilele noastre idealul feminin pare sa se apropie din punct de vedere fizic de cel din antichitatea greaca. Sunt admirate fetele cu silueta , sanatoase , sportive. Au succes cele independente material , bune camarade in scoli , servicii , in vacante. Dar asta nu inseamna ca fetele au voie sa-si uite feminitatea , pentru ca astfel au foarte putine sanse de a fi apreciate de barbati. Feminitatea presupune delicatete si nu agresiune provocatoare. O doamna , nu este cea care poarta verigheta ci cea care isi merita numele. Cuvintul " doamna " in acest context are o semnificatie similara cu cea pe care o atribuim si tinarului bine crescut de domn. O fata de saisprezece ani se poate purta ca o " doamna " , fara sa renunte la candoarea si nevinovatia inerenta virstei , precum si o femeie in toata firea poate fi catalogata drept prost crescuta daca nu a invatat sa se poarte civilizat , la timpul potrivit. Doamna te si nasti dar si devii !
Adolescentele ar trebui sa-si ia citeva masuri de precautie pentru a fi respectate si ocrotite in societate asa cum merita gratia si fragilitatea lor. Iata un singur exemplu : nu trebuie sa-si dea fotografia cu atit mai mult cu dedicatie unui baiat pe care nu-l cunoaste foarte bine. Nu , draga tinara cititoare , nu sunt vorbe demodate ! Sunt exact adaptate la viata contemporana pentru ca ati fi uimita daca ati vedea cum unii tineri fac sa circule intre ei aceasta dovada de simpatie si daca ati mai auzi si tonul sau cuvintele cu care le comenteaza ! Nu este vorba despre o regula de eticheta , ca cea despre felul de a minca de exemplu , ci de o masura de aparare a candorii impotriva grosolaniei , ceea ce este un lucru foarte diferit.
O problema delicata , ivita din situatia financiara de cele mai multe ori egala dintre baieti si fete , este cea a cheltuielilor comune : biletul de cinema , nota la cofetarie sau restaurant , excursii etc. Prestigiul masculin cere ca barbatul sa plateasca fara comentarii toate aceste cheltuieli , mai ales cind are un venit personal , dar cu niste precizari ce tin de domeniul bunei cresteri : tinarul va fi onorat si va uita imediat cheltuiala facuta , iar tinara nu va abuza afisind pretentii extravagante si costisitoare , chiar daca este invitata de o persoana cu posibilitati materiale deosebite. Zgircenia la barbati ca si lacomia la femei produc o impresie mai mult decit dezagreabila. Dar este totusi admis , cind te vezi foarte des sau chiar zilnic, la virsta cind n-ai inca un venit personal , sa poti discuta deschis , o data pentru totdeauna , problema cheltuielilor. Daca te opresti la solutia cheltuielilor separate , modalitatile trebuiesc sa fie stabilite cu foarte multa grija. Chiar daca esti cel mai sarac dintre studenti nu e placut sa vezi cum prietena ta plateste nota sub ochii chelnerului. Se discuta in prealabil iar daca ai nevoie de un imprumut il faci inainte de intrarea in restaurant. Chiar daca se impart apoi cheltuielile - plateste baiatul. Se va evita in orice caz scena penibila a celor doua miini care agita cite o bancnota in acelasi timp si se lupta pentru a plati consumatia.
In zilele noastre logodna este mult putin oficiala si nu creeaza aceleasi obligatii ca alta data. La inceputul acestui secol , doi indragostiti a caror logodna n-avusese inca loc , nu puteau sa se vada , decit in prezenta parintilor sau a unei terte persoane. Rareori puteau sa iasa singuri in lume si era exclus , de exemplu , sa-si petreaca vacanta impreuna.
Tinerii de astazi locuiesc in orase , in camere inchiriate sau la camine in comun cu colegi de virsta lor. Despartiti de parintilor au , in consecinta , infinit mai putine restrictii in comportament , ca de exemplu , de a cere permisiunea de a le prezenta pe cineva , lucru ce altadata era strict necesar. Se intimpla sa cunoastem pe cineva de multa vreme , sa trecem drept logoditi in ochii colegilor , in timp ce binecuvintarile parintilor , sunt inca in stare de proiect indepartat. Uneori , din diferite motive o casatorie se face inainte de a ne fi gindit la logodna , dar inca nu este o regula generala. In clasele instarite si mijlocii , mai eles , logodna este inca un eveniment indelung chibzuit si pe care nu-l tratezi cu superficialitate. Altadata , logodna nu se rupea decit rar , si dintr-un motiv intr-adevar foarte serios. Se ajungea astfel ca dupa un schimb de cadouri rituale si dupa scurgerea unui interval anume , sa se oficieze casatoria chiar in ciuda , uneori , a unor neintelegeri dintre logodnici , neintelegeri ce se amplificau de-a lungul unei intregii vieti. Cu orice risc , in majoritatea cazurilor , nu se rupea o logodna fara ca fata in special , sa nu ramina dezonorata pe veci. Astazi , este infinit mai bine sa rupi o logodna decit sa faci o casatorie proasta. Desigur , ruptura logodnei implica si consecinte de ordin sentimental , financiar , familial sau social dar importanta reala a acestor consecinte este mult mai mica decit traiul in comun a doua fiinte sortite sa nu se poata suferi o viata. Un logodnic dezamagit , o logodnica inselata nu trebuie niciodata sa uriteasca amintirea unor zile totusi luminoase si frumoase. Un om binecrescut nu comenteaza cu nimeni motivele care l-au silit sa se desparta de prietena sau prietenul sau.
Din fericire , nu se intimpla la fel cu toate primele iubiri si , majoritatea dintre ele , se termina , cu logodne si casatorii. Si intr-o buna zi un cuplu inlocuieste pe cei doi logodnici fara ca ei sa fie mai putin indragostiti , dar , avind , poate , ceva mai multa maturitate si mai multa responsabilitate fata de viata. Nu ii vom mai vedea plimbindu-se strins inlantuiti pe strada sau prin parcuri ci doar tinindu-se de mina pentru ca vor intelege ca farmecul si tandretea sentimentelor nu le exteriorizezi in public. Nu se vor mai imbratisa la fiecare colt da strada , ca si cum ar fi singuri pe lume dindu-si seama ca ei sunt mai degraba inconjurati de curiosi si de persoane gata sa birfeasca. Au renuntat sa utilizeze in alta parte decit la ei acasa micile porecle tandre de care intregul anturaj se amuza copios. Nu se mai fac asteptati cite o jumatate de ora pe strada , au renuntat sa creada cuvintele duse de colo-colo de colegi pe seama partenerului , vorbe ce ii faceau sa se certe la infinit. Sunt impreuna si nu se mai ocupa decit de ei insisi pentru a incerca sa ramina , in ciuda gelosilor si a curiosilor , un cuplu unit. Tinarul cuplu afla , invata ca dragostea nu se hraneste cu aer ci se creeaza si se recreeaza , in mod neincetat prin mici gesturi de fiecare zi. Sotul ca si sotia trebuiesc recuceriti mereu - iata un adevar care sta la baza casatoriilor reusite pe care le admiram. Cuplul nostru intelege repede ca surisul si buna dispozitie sunt indispensabile pentru a duce o viata in comun. Toti avem momente de indispozitie sau de suparare dar problema este sa stii sa-l faci pe celalalt sa le uite. Daca ai reusit - o va face si el altadata in situatii similare. Sa manifesti acasa o indispozitie continua , sa adopti o tinuta mai mult decit neglijenta , sa lasi sa treaca sarbatorile si aniversarile , fara sa le transformi in adevarate evenimente sunt in aparenta lucruri marunte , dar ele vor duce in mod sigur la disparitia minunatei , mistuitoarei iubiri de altadata.
Casatoria trebuie sa creeze o intimitate fara ascunzisuri si fara minciuni. Dar sinceritatea nu justifica gesturile brutale sau nervoase si nici cuvintele grosolane. Un barbat casatorit nu ar trebui sa cunoasca niciodata micile secrete cosmetice ale sotiei sale , iar aceasta ar trebui sa-si astepte sotul ca pe un posibil admirator ce ar surprinde-o la bucatarie , cu un sort cochet asortat la unul din tricourile pe care le poarta numai in casa ! O batrinete fericita in comun nu este un dar al zeilor ci este rezultatul unor ani indelungi de respect , de stima si de dragoste.

AVEM UN COPIL ! IATA O PROBLEMA CU
ADEVARAT SERIOASA

Aparitia pe lume a unui copil intr-o familie este un prilej de mare bucurie. Dar sa ai copii inseamna in acelasi timp sa-ti asumi o mare raspundere in ceea ce priveste delicata misiune de a-l educa si creste. Copilul poarta in germeni toate potentialitatile vietii sale de adult , pe cele bune si pe cele rele. Primii sai ani de viata vor fi decisivi pentru intregul sau destin. Ca sa educi un copil trebuie sa fii tu insuti educat si cind spunem educat nu ne referim la faptul ca stim sa salutam , sa mincam correct sau ca avem studii superioare , ci la acea arta de a sti sa cresti un copil. Exista copii prost crescuti , proveniti din mediile cele mai rafinate si copii cu un comportament de invidiat , crescuti in familii dintre cele mai modeste.
Nu putem aprofunda aici aceasta problema vitala , exista multa literatura de specialitate , incit ne vom opri numai asupra citorva reguli , usor de retinut dar foarte greu de aplicat consecvent.
Cind trebuie inceputa educatia copilului ? Cu 25 de ani inaintea nasterii lui , raspunde un psiholog , rostind un adevar esential. Cind trebuie un copil invatat sa asculte muzica simfonica ? este intrebata mama unui adolescent cu comportare deosebit de placuta ; din ziua in care se naste ! inainte de culcare ii puneam un disc cu muzica clasica , mai tirziu nu putea adormi fara ea , iar acum asculta cind vrea. Am ales citeve raspunsuri dintr-o infinitate posibila : de ce citeste copilul , de ce iubeste florile si animalele , de ce nu minte , etc , etc ; pentru ca si noi facem la fel ar fi raspunsul parintilor. Dar exista din pacate si numeroase exemple de copii care nu-si imita deloc parintii. Noi citim , el nu , noi muncim , ii dam tot ce ii trebuie si el are note proaste , noi nu bem , nu fumam si el e toata ziua prin baruri. Sa fie clar , copilul mic nu este vinovat ! Au intervenit greseli de educatie. Prima greseala provine din excesiva si interminabila morala facuta copiilor , fara o legatura convingatoare cu comportamentul parintilor. Copii sunt dispusi sa-si imite parintii in ceea ce fac nu in ceea ce spun ! De la virste fragede cei mici isi fac idoli din parinti , feriti-va sa-i dezamagiti. Ginditi-va numai la ce crunta deziluzie il supuneti cind fiind ceva mai mare va realiza ca doar el nu are voie sa minta , doar el trebuie sa se spele seara pe dinti , doar el este obligat sa vorbeasca frumos. Daca parintele nu face toate aceste lucruri pe care le pretinde copilului sa fim convinsi ca nu poate fi vorba de educatie.
Prin natura lui copilul este egoist si astfel apare cealalta greseala grava in educatia data de parinti chiar cu o comportare exemplara - toleranta , ingaduinta , rasfatul. Demult am auzit o trista istorie care mi-a dat de gindit toata viata. Bunica mea a avut multi copii. Dar copilul preferat era o fetita de cinci ani , un inger cu bucle blonde si ochi albastri pe care o adorau toti ai casei. Dupa o boala grea , in convalescenta , fetitei i se recomandase un regim foarte sever. Bunica mea nu a rezistat rugamintilor copilului de a-i da o prajitura calda scoasa atunci din cuptor. Pina seara fetita a murit ... Este vorba de o dragoste si o mila prost intelese de catre adult. Cind ne este mila de copil sa ne gindim intotdeauna la consecinte. Il vom trimite la scoala chiar daca afara ploua cu galeata , nu-l vom scuti de orele de educatie fizica si nu ne vom certa mereu cu profesorii pentru ca ii dau note proaste. Notele se iau nu se dau!
Deprinderile muncii intelctuale si fizice se cultiva la copil inca de la virste fragede. Celui mic ii este lene sa citeasca , si atunci adultul va recurge la un mic siretlic : ii va citi el si va lasa intentionat povestea neterminata in momentul cel mai interesant. Ii va da in grija mici treburi in casa pe care le va face la inceput din curiozitate iar apoi din obisnuinta.
Pedagogia moderna este in general impotriva pedepselor, in special impotriva celor corporale. Totusi daca ne hotarim , dupa ce ne gindim indelung si nu prada nervilor si furiei oarbe , sa-l pedepsim , atunci sa o si facem. Un alt principiu de educatie sever spune sa nu ameninti niciodata un copil ca il arunci pe geam , pentru ca daca ai spus-o , arunca-l !
S-au facut teste care au demonstrat ca intr-o casa in care este o atmosfera incarcata de cearta si ura florilor de interior nu le merge bine. De ce ar reactiona un sugar altfel ? Nu trebuie sa ni se impuna , ci sa intelegem ca numai o atmosfera calma este favorabila dezvoltarii normale a unui om. Bunicile , matusile sunt nepretuite intr-o casa cu un copil , de ce nu le-am trece cu vederea micile slabiciuni datorate virstei si ne iritam in mod inutil provocind scandaluri interminabile ?
Daca din anumite motive il rogi pe copil sa spuna o singura minciuna , de exemplu , sa raspunda la telefon ca nu esti acasa , el va descoperi imediat in asta un mijloc comod de a iesi din orice incurcatura. Si cum vor proceda parintii pentru a-l convinge ca exista minciuni conventionale premise si altele grave , nepermise ? Adevarul este pentru copii absolut. Ce devine absolutul daca sunt doua feluri de adevar ? Sau cum sa inveti un copil sa se poarte corect la masa cind noi insine mestecam zgomotos , cum sa-l invatam sa fie punctual cind noi suntem vesnic in intirziere ?
Revenim la arta de a trai. Si in acest domeniu exemplul parintilor este deosebit de important. Prin natura sa copilul nu este politicos. Este un mic egoist caruia experienta nu i-a demonstrat inca necesitatea bunelor maniere , acestea fiind de natura sociala. Copilul considera ca bunele maniere formeaza un sistem inventat de adulti pentru a-I face lui viata amara. Cind i se cere pentru a suta oara sa salute , sa intinda mina , sa taca , si vede ca cei mari neglijeaza toate aceste reguli , sa nu ne mire ca aceste observatii devin vorbe goale.
Este important ca inca de cind copilul incepe sa vorbeasca sa fie ajutat sa se exprime normal. Trebuie sa-l corectam in permanenta si sa nu acceptam cuvintele stilcite , sub pretextul ca sunt dragute. Obiceiul de a numi totul in jur prin diminutive sau onomatopee - ciinele este ham-ham , pisica - miau , vaca - muu , etc. va obliga copilul la virsta scolara sa mai invete o limba , si va risca sa devina ridicol intre colegii crescuti de parinti cu mai multa minte decit noi.
Nu numai in domeniul vocabularului este importanta respectarea personalitatii in devenire a copilului. De exemplu ordinele date fara sens , fara alt scop decit de a stabili autoritatea parintilor , sunt imediat percepute ca atare de copii si executate in consecinta ! Sa-l opresti sa se joace numai pentru ca asa ai tu chef , este o ofensa adusa sufletului delicat al copilului , iar sa repeti deseori aceasta interdictie va duce la o revolta justificata din partea lui care il va inrai de mic.
Unui copil trebuie sa i se multumeasca dupa ce a fost rugat sa faca un serviciu oarecare. Daca parintii neglijeaza aceasta datorie , copilul nu va intirzia sa conchida ca politetea se imparte in mod ciudat in aceasta lume si nu se va indragosti niciodata cu adevarat de magicele cuvinte : Te rog frumos ! , Multumesc mult ! Si cit de greu ii va fi fara ele in viata !
Pentru a patrunde in inteligenta si inima unui micut cea mai buna cale este aceea de a ne imagina noi insine ca fiind de virsta lui. Aceast efort ne va permite sa intelegem problemele ce il framinta , sa avem rabdare fata de nevoia lui neincetata de a pune intrebari , de a motive sfaturile pe care i le dam mereu. Chiar si noi , maturii , avem nevoie de cineva in fata caruia sa ne deschidem sufletul , el de ce nu ar avea ?
Ca toate operele intr-adevar mari , educatia este dificila dar plina de satisfactii. Daca n-am fost noi insine tipul copilului model , sau chiar daca am fost , n-avem dreptul sa luam in tragic micile pozne si traznai inerente copilariei. Trebuie , dimpotriva , sa ne gindim ca ele caracterizeaza , aceasta virsta. Bineinteles vom lua masuri daca obrazniciile vor merge prea departe , dar , chiar si in acest caz , vom face apel la intelegerea si la bunavointa pustiului, metoda infinit mai eficienta decit cea dictatoriala. O explicatie in citeva cuvinte este in aceasta situatie mai potrivita , decit o criza de nervi. Dar sa nu insistam daca nu l-am convins din prima incercare , ci sa revenim alta data cu alte argumente. In loc sa tipam permanent - Nu pune mina ! - mult mai practic ar fi sa-i indepartam din cale obiectele pe care nu are voie sa le atinga - de exemplu , o cratita cu apa clocotita sau o statueta valoroasa. Parintii care se preocupa de viitorul copiilor lor nu le permit niciodata sa treaca usor peste problemele ce tin de cinste , onoare , curaj sau onoarea celorlalti. Inca de la virsta scolara se disting foarte bine cei care dau din coate fara scrupule , cei care se imping cu tot dinadinsul in fata , cei care practica delatiunea , cei care lingusesc , defecte grave care se vor amplifica in timpul vietii. Sa le observam la timp si sa le corectam cu tact.
O problema delicata sunt banii si nu numai pentru cei mici ci si pentru adulti. Cum mai toti avem bani putini ar fi bine ca si cel mai mic din casa sa stie ca anumite lucruri sunt mai pretioase decit valorile materiale si nu pot fi obtinute cu bani. Dati-i exemplul casei incendiate , situatie in care dispare tot ce ai strins o viata iar omul s-a salvat numai cu ce avea in minte si o poate lua oricind de la capat.
Dar copilul traieste in societate , tentatiile sunt mari , unii colegi au haine si jucarii frumoase , maninca numai lucruri bune , vin la scoala cu masina , etc. Cum sa-l faci sa inteleaga aceasta nedreptate : ca altii au tot ce-si doresc si el nu ! Cum sa-l convingi ca in lumea asta banii nu sunt totul si ca exista lucruri infinit mai pretioase decit ei ? Incercati sa-i vorbiti despre Onasis , unul dintre cei mai bogati oameni din lume , care a murit invins de cancer ca cel mai sarac cersetor , va intelege cit de pretioasa este sanatatea ; sau despre tiganii care desi sunt plini de bani , traiesc in mizerie si nu-i respecta nimeni. Sau dati-i ce exemple vreti numai sa-l convingeti ca a trai frumos nu este sinonim cu a avea bani. Si in acest domeniu , ca si in altele , exista din partea parintilor , care ei insisi nu stiu sa traiasca frumos , adica normal , doua comportamente diferite , nocive amindoua dezvoltarii normale a copilului atunci cind se depaseste o anumita limita. Sa fim bine intelesi , daca cei virstnici nu stiu sa-si chibzuiasca bine veniturile , si orice suma de bani ar avea nu va fi niciodata suficienta , atunci nici tinerii nu vor sti ce sa faca cu banii in viata. Daca ai o barca vrei un yaht , daca ai un yaht vrei un vapor , daca il ai vrei un transatlantic s.a.m.d. Este foarte bine sa-ti doresti mereu ceva , nu aici este problema , important este sa poti sa obtii ceea iti ce doresti cu mijloace cinstite. Si mai ales sa sti sa stabilesti ordinea prioritatilor in a obtine ceva.
Prima atitudine gresita la care ne refeream este a parintilor care nu ofera copiilor nici macar strictul necesar lamentindu-se permanent ca nu au de unde. Copilul va intelege, va fi de buna credinta , va renunta la orice pretentie. Dar daca tot l-am introdus in probleme care nu il privesc , va protesta la un moment dat impotriva vitrinei cu bibelouri pentru care se fac atitea sacrificii si pe care el le detesta sau va observa ca se dau prea multi bani pe bautura sau la coaforul mamei , iar el nu are bani nici de o carte.
Celalalt comportament , la fel de des intilnit , este cel al parintelui martir , victima : nu am avut noi ( sau am avut , nu conteaza motivatia ) sa aiba el , sa nu-i lipseasca nimic , doar pentru el muncim. Daca in primul caz riscurile deformarii caracterului sunt mai mici , pentru ca de obicei cel frustrat se ambitioneaza sa aiba cit mai repede propriile sale venituri , in cel de-al doilea caz urmarile sunt foarte grave. Cind copilul stie ca i se cuvine totul , cind are totul , cind cei mari trudesc din greu pentru a obtine bani ca sa-i satisfaca toate mofturile nu mai au timp sa-l si educe. Nu mai au putere nici sa stea de vorba omeneste cu el , si ramas singur pustiul isi va chinui mintea cu ce sa le mai ceara , si ce sa-si mai doreasca. Este infinit mai placut sa pretinda decit sa " restituie " , adica sa invete macar bine la scoala. Astfel de situatii au intotdeauna un final dramatic deoarece parintii care au sacrificat totul se vor simti nedreptatiti , deorece nimeni nu le va rasplati sacrificiile facute , iar copii spre marea lor surprindere , ajunsi adulti le vor face reprosuri : " eu eram copil , te-ai luat dupa mintea mea sa-mi cumperi calculator cind eu nu stiam bine tabla inmultirii ?! cu banii dati pe trenuletele scumpe pe care mi le-ai luat cind eram mic puteai sa-mi platesti un profesor de franceza sau orice alta limba straina si realizam ceva in viata ", etc , etc. Parintii se vor apara la rindul lor spunind ca ei au incercat sa-i invete cit mai multe lucruri si pian si vioara si tenis si limbi straine si matematica dar " nu s-a prins nimic de el ". In aceste familii nu va domni pacea niciodata. Banii nu sunt necesari decit cind nu-i ai. Deci sa chibzuim bine ce facem cu ei ca sa nu ne amarasca viata ci s-o faca agreabila. Cind vom intelege oare o data pentru totdeauna ca nu este vina copilului ca a ajuns un neispravit , ci numai a noastra ? Ne referim bineinteles la copii inzestrati normal.
Revenim la viata in familie.Trebuie sa-i invatam pe copii cum sa se imbrace , cum sa manince si ca toate acestea sunt tot atit de importante pentru ei ca pentru toata lumea. Parintii trebuie sa aiba grija ca lingura sa fie dusa la gura cu virful inainte , ca tacimurile sa fie tinute in mod corect , ca inghititurile sa fie mici , gura inchisa in timpul mestecarii , buzele sterse dupa ce se bea , etc. Copii nu trebuie sa se joace cu mincarea , nu trebuie sa-i intrerupa pa adulti , trebuie sa treaca in general neobservati. S-a renuntat la obiceiul de a li se da sa manince in camera lor , dar asta nu le da dreptul sa tulbure mesele familiale. Este important sa luam masuri in plus cind luam copii la restaurant sau intr-un loc public , ceea ce , la drept vorbind , nu e chiar indicat , caci risca sa produca necazuri. De altfel nici pentru ei nu este chiar o placere pentru ca nu poti cere unui copil , chiar perfect educat , sa cunoasca toate subtilitatile mesei si exista mereu riscul sa greseasca putin. La fel , in situatia invitatiei la cineva acasa. Daca nu e vorba de o invitatie la prieteni foarte buni sau daca pustii nu au cel putin 15 ani vom evita sa-I luam cu noi. Petrecerile pentru copii sint situatii speciale. La astfel de vizite ii vom conduce si la dorinta gazdei ii vom lasa singuri sau vom ramine cu ei. La ora fixata , tot de gazda , vom veni sa-i luam fara a intirzia.
Un pedagog cunoscut spunea ca decit sa ai un copil mai bine nu ai niciunul ! Familiile cu doi sau cu mai multi copii obtin deobicei un climat mult mai favorabil educatiei , prin ceea ce numim camaraderie , atenuare a egoismului si dorinta de a fi de folos celorlalti. Dar daca parintii cu mai multi copii au bucurii mai mari , deasemeni au si obligatii mai mari. In primul rind de a fi drepti cu fiecare , de a nu avea preferinte , apoi , de a avea grija ca niciunul dintre copii sa nu aiba asupra celorlalti o influenta periculoasa , ceea ce ar aduce prejudicii vietii comune. Sa-ti petreci copilaria printre frati si surori inseamna sa treci printr-o scoala inalta de camaraderie si fair - play. Retineti un principiu " sfint " de educatie : intr-o casa cu trei membrii de familie - tata , mama si un copil - o ciorba se imparte in trei ; intr-o casa cu zece membrii , se imparte ... in zece s.a.m.d. Trebuie deci sa-i obisnuim pe copii inca din primii ani , nu numai sa-si revendice drepturile ci sa aiba grija si de ceilalti. Apropos de aceste griji fata de ceilalti , e momentul sa spunem ca prima grija fata de un copil este sa-i dam un prenume posibil. Aceasta alegere implica mai multe responsabilitati decit s-ar parea. Copilul isi va purta numele si cind nu va mai fi copil. Sa evitam deci tot ce tine de moda , tot ce este prea sofisticat , ceea ce se distinge prin originalitate. E totusi infinit mai usor sa te plimbi prin viata cind te numesti Elena sau Maria decit daca te cheama Sue Ellen sau Pamela. Cum va suna : Sue Ellen Popescu ?! Nu botezati copii cu diminutive ! Este ridicol sa auzi Doamna ministru Suzanica Popescu. Daca nu v-am convins rasfoiti intr-o zi cartea de telefon !

PROBLEME LEGATE DE GENERATII SAU
CONFLICTUL INTRE GENERATII

De la bun inceput trebuie sa precizam ca ideal si sanatos este ca fiecare generatie sa locuiasca separat. Sau mai plastic exprimat , tinerii cind devind independenti material fata de parinti , trebuie " sa-si ia zborul ". Dar acolo unde din motive obiective , sa zicem criza de locuinte , traiesc impreuna parinti si copii , bunici si nepoti , soacre , nurori si gineri , intr-un cuvint , persoane apartinind unor generatii diferite , micile conflicte sint inevitabile si uneori devin chiar foarte grave. E important totusi ca " razboiul " inerent dintre generatii sa fie suportabil. Natura umana face ca tinerii sa fie caracterizati prin nerabdare , iar batrinii prin experienta. Conflictele se nasc de aici. Fiecare crede ca are dreptate. Dar cu umor si cu indulgenta de ambele parti intelegerea care nu trebuie sa lipseasca dintr-o casa va fi posibila.
Atita vreme cit copii sunt mici , deciziile parintilor au caracter de lege. Daca , atunci cind se fac mari si traiesc sub acelasi acoperis cu adultii , nu mai avem de a face o relatie de subordonare. Consecintele acestei stari de lucruri , se vad inca din clipa cind un cuplu tinar se muta spre a trai cu parintii unuia sau altuia dintre soti. Respectul , politetea , dragostea exista , dar exista si viata cotidiana cu micile ei frecusuri neincetate. Trebuie ca cei in virsta sa se convinga de un lucru : amintirea repetata a vremurilor de altadata nu va rezolva problemele vremurilor actuale. Ar face mai bine sa-si aminteasca ca si tineretea lor a fost lipsita de griji , pe care le lasau pe seama parintilor , si atunci ar adopta o atitudine mai normala decit cea a regretelor , a proastei dispozitii si a permanentelor reprosuri.
O familie numeroasa va incerca sa elimine toate motivele ce pot genera certuri nesfirsite. Nu se va lasa la intimplare problema cheltuielilor curente. Cei tineri au in mod cert bani mai putini si nevoi mai mari. Ei vor si o mincare buna si haine frumoase si vacante placute ; vor sa mearga in vizite si sa-si primeasca prietenii ; vor sa mearga la spectacole si sa-si cumpere carti sau discuri. Si cite nu mai vor ... . Plata telefonului , a luminii , a chiriei sau a reparatiilor din casa ii plictiseste si ii irita.
Un adevar acceptat de catre toata lumea este legat de faptul ca noi romanii nu stim sa ne crestem copiii , ca nu-i pregatim pentru viata. Povestile cu copii unor oameni foarte bogati din alte tari care isi lasa fii si fiicele sa cistige un ban cinstit vinzind ziare sau distribuind lapte pentru a avea propiile lor resurse financiare , nu sunt inventii ale unor ziaristi dornici de senzational.
Daca suntem din cale afara de ingaduitori cu pretentiile adolescentului dindu-i bani pentru tigari scumpe , discoteci costisitoare , haine elegante , aparate sofisticate etc. sa nu ne miram ca atunci cind va munci din greu intr-un serviciu va fi extrem de nemultumit cu salariul pe care-l primeste. Va constata cu uimire ca banii de buzunar pe care ii avea fara nici un efort , sunt acum mult mai putini de cind munceste cinstit ... si va fi nefericit. Vina o vor avea tot parintii.
Revenind la traiul in comun , normal este sa stabilim inca de la inceput obligatiile materiale ce revin fiecarei familii. Un caiet de socoteli tinut zilnic de persoana care face menajul ( mama , nora , bunica , matusa etc.) este indispensabil. De asemenea , vor exista plicuri pe care se va scrie : lumina , telefon , chirie , intretinere - si unde se vor pune chitantele si banii necesari pentru luna in curs. O politete elementara cere ca tinerii sa-si plateasca in mod corect partea ce le revine si sa intrebe cu cit trebuie sa contribuie cind a intervenit o cheltuiala suplimentara. Parintii pot la rindul lor sa-i mai ... ierte , sa-i mai ajute , dar aceste gesturi nu sunt obligatorii si cei mari nu o vor mai face daca nu li se multumeste de fiecare data.
O casa este condusa de obicei de catre o singura persoana pe care o numim gospodina sau stapina casei. Chiar daca aceasta este foarte muncitoare , organizata , econoama si amabila sa nu o transformam intr-o sclava sau , mai frumos spus , intr-o Samanta sau Mary Poppins ! Politetea nu este o haina pe care o imbraci la zile festive cind iesi in lume ! Vom avea grija ca si noi si copii nostri , pe care ii lasam in grija acestei persoane ce munceste incredibil de mult , sa aprecieze efortul pe care ea il face.
- Sa nu-i reprosam ca oul nu este fiert cum ne place , ca piinea este prea prajita , ca detestam spanacul , ca mincarea e nesarata , ca bluza nu e bine calcata etc , etc. Ne abtinem de la oricefel de observatii ; daca nu ne place ceva sa ne facem singuri. Sa nu uitam ca observatia este o prima forma de pedeapsa.
- Sa intrebam zilnic cu ce putem fi de folos si sa facem ceea ce ni s-a cerut.
- Sa gindim ceva mai modern si sa vedem ce i se intimpla baiatului sau barbatului din casa daca isi spala in fiecare seara sosetele si freaca aragazul sau faianta din bucatarie. Chiar daca acesta este foarte ocupat , are o functie importanta , sta toata ziua cu nasul in carti s-ar putea sa nu ... moara facind aceste treburi marunte ce-i sunt de un imens ajutor mamei sau sotiei sale.
Pe de alta parte nici stapina casei nu are dreptul sa-si terorizeze familia lamentindu-se permanent , trimitindu-I dupa cele mai fanteziste cumparaturi cind i se nazare , sau sa-i tortureze pe cei din casa , obositi si preocupato de problemele lor , cu siciitoarea intrebare : ce mincam miine ? Se poate discuta cel mult menu-ul unei mese festive sau a mesei de Duminica.
O recomandare utila pentru gospodine - nu va propuneti intr-o zi mai mult decit puteti face. De exemplu , in ziua in care faceti piata nu gatiti decit lucruri usoare. Nu va faceti din munca fizica un drog. Prejudecatile ca treaba nu se termina niciodata sau ca munca nu omoara pe nimeni sunt false. Sa ne facem in fiecare zi o lista de treburi si cumparaturi taind cu satisfactie tot ce am realizat in ziua respectiva. Iar ce ne depaseste sa cada in sarcina celor din jur. Explicati-le acest lucru atunci cind stati de vorba linistit si nu prin tipete si reprosuri cind treburile se aglomereaza din cauza lipsei dumneavoastra de organizare.
Cind te straduiesti sa traiesti in pace si cind nu iti disputi folosirea baii , a bucatariei si a dependintelor , principalele motive de conflicte se estompeaza. Cind apare un conflict oarecare trebuie sa ne gindim cum sa-l aplanam , de fapt acesta este secretul unei vieti agreabile in comun. Nimic n-o impiedica pe fiica cea mare , care este studenta , sa se ofere din cind in cind , sa-i citeasca ziarul matusii mioape , dar nici pe aceasta sa aiba din cind in cind grija de copii. Exista o multime de mijloace pentru a transforma o casa in care locuiesc mai multi , intr-un loc agreabil , unde sa se vina cu placere. Cu doua conditii : sa se delimiteze strict treburile ce revin fiecaruia si sa se lase la usa nervii acumulati la serviciu sau in oras. Un zimbet o vorba buna sau o floare fac minuni intr-o casa. Dar atentie : aceste gesturi sunt obligatorii zilnic nu numai de Paste sau de Craciun.