Cum este casatoria cu un arab? Sau cum este sa ai un prieten arab? ) Funda :*

Daca a crescut in Romania, cred ca l-am corupt si pe el , daca nu e ptin mai complicat, citeste ce a scris mai sus bombonica.

Uite de aici afli totul! În primul rând, şi foarte important de ştiut, este că un musulman se poate căsători cu o musulmană sau cu o femeie din neamul oamenilor cărţii, asta însemnand creştină sau iudee, după cum spune Dumnezeu în Coran, la sura 5 versetul 5: "Vă sunt îngăduite femeile virtuoase, dreptcredincioase, dar şi femeile virtuoase ale acelora cărora le-a fost dăruită Scriptura înaintea voastră".

În cazul în care sunteţi creştină, trebuie să ştiţi că soţul musulman nu vă poate obliga să vă schimbaţi religia. În Islam, nu este permisă silirea la credinţă!

Am lămurit astfel prima problemă, şi una importantă, cea legată de religie. Acum, să vedem ce trebuie să mai ştiţi. O femeie, care se căsătoreşte cu un musulman, primeşte zestre de la mire, o zestre – mahr, în limba arabă- care este proprietatea ei exclusivă. Această zestre, precum şi suma în caz de divorţ, şi alte condiţii trebuie negociate cu mirele sau cineva din partea mirelui. Această negociere ar trebui să o facă tutorele miresei.

Cine este tutorele miresei?

Tutorele miresei ar fi foarte bine să fie tatăl ei sau o parte bărbătească din partea familiei ei, sau din neamul sau. Cel mai bine ar fi să fie musulman sau să cunoască care este procedura la o ceremonie de căsătorie islamică. Foarte important, legat de tutore, trebuie să fie o persoană în care aveţi încredere. De multe ori, este adusa, de către mire, o persoană să figureze pe post de tutore, adică un figurant, părerea mea este că nu trebuie să acceptaţi aşa ceva. Căutaţi dumneavoastră un tutore care să vă reprezinte şi gânditi-vă bine pe cine alegeţi. Nu minimalizaţi importanţa căsătoriei sau a contractului de căsătorie! Este greşit. Gândiţi bine şi gândiţi de mai multe ori înainte să faceţi ceva. Tutorele este foarte important în negocierea contractului şi respectarea tuturor celor necesare. Nu contest moralitatea nimănui dar dacă vreţi într-adevăr să se respecte drepturile dumneavoastră, atunci căutaţi un tutore care să vă ţină partea şi să negocieze în interesul dumneavoastră. Dacă nu este nici un bărbat musulman în familia dumneavoastră, măcar căutaţi un român musulman care să vă ajute în această situaţie, să discute şi să negocieze pentru dumneavoastră.

Ce trebuie negociat?

Înainte de căsătorie, tutorele, trebuie să discute şi să negocieze condiţiile contractului de căsătorie. Toată lumea se căsătoreşte din dragoste, aşa au să spună majoritatea. OK, sunt de acord, dar dragostea, uneori, se termină fără să se transforme în respect iar credinţa poate să fie mai slabă, în aceea perioadă, iar probleme să fie multe. Este bine să vă gândiţi înainte, să vă gândiţi foarte bine, fiindcă o căsătorie se face pe viaţă şi sunt atât de multe exemple din care trebuie să învăţăm şi să ne protejăm.
De aceea, cu tot respectul faţă de dragostea dintre miri şi credinţa lor, ar trebui să negociaţi şi să discutaţi asupra a 3 probleme importante: zestrea (mahr), căsătoria poligamă şi suma în caz de divorţ.

Zestrea

În primul rând, trebuie să discutaţi despre mahr sau zestre, cum vreţi să-i spuneţi. Această zestre este o sumă de bani, sau aur, în diferite forme (cercei, brăţări, inele, lanţişoare, etc.) sau altfel de cadouri materiale pe care mirele le dăruieşte miresei. Cu cât posibilităţile financiare ale mirelui sunt mai mari, cu atât această dotă este mai mare. Valoarea acesteia poate să fie de 1.000 de euro sau de 50.000 de euro sau chiar mai mult, depinde de cât este de bogat soţul. Dar aceasta trebuie discutat şi negociat. Nu este o chestie opţională această zestre, este obligatorie. În Coran este scris: "Vă sunt îngăduite … dacã le daţi zestrea, cu contracte de cãsãtorie".
De asemenea, trebuie ştiut şi înţeles că această dotă este proprietatea miresei şi nu a mirilor. Mirele nu poate să zică, după căsătorie, dă-mi banii că-mi trebuie. Detalii despre mahr sau dotă vedeţi în filmul de pe youtube: "Zestrea la musulmani!"
Pe lângă discutarea mahrului sau a dotei, trebuie să vă gândiţi dacă sunteţi în stare să suportaţi, sau nu, o căsătorie poligamă a soţului, a viitorului dumneavoastră soţ.

Căsătoria poligamă

Conform religiei noastre, un musulman poate să fie căsătorit cu până la 4 soţii. În Coran scrie: „luaţi de soţii pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru, dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi, atunci luaţi una singură." (Coran 4: 3). El nu este obligat să vă ceară acordul, dar este obligat să respecte înţelegerile după cum spune Dumnezeu în Coran la 5/1 – "O, voi cei care credeţi! Ţineţi-vã cu statornicie învoielile!". De aceea, dacă credeţi că nu puteţi suporta o asemenea situaţie, este mai bine să solicitaţi, de la început, ca o conditie a căsătoriei, ca el, mirele, să nu se mai căsătorescă cu o altă femeie cât timp este căsătorit cu dumneavoastră. Această condiţie se poate pune chiar dacă dumneavoastră sunteţi, deja, a doua soţie şi nu credeţi că puteţi suporta o a treia. Bineînţeles că această condiţie poate fi retractată, se poate renunţa la ea, în timp, dacă dumneavoastră doriţi.
O alţă condiţie, la care trebuie să va gândiţi şi care trebuie discutată şi negociată, este suma de bani în caz de divorţ.

Despăgubirea în caz de divorţ

Această condiţie este uitată de foarte multe persoane şi, de multe ori, spune mirele sau mireasa: "Eu nu vreau să divorţez, mă căsătoresc pe viaţă este din dragoste, ne iubim", etc. Foarte bine, dar este bine să fim prevăzători. Dacă peste 5 ani, sau 10 ani, soţul vrea o altă soţie, s-a terminat dragostea, iubirea şi pur şi simplu vrea să divorţeze, atunci el trebuie să plătească această despăgubire, sumă de bani pe care soţia o primeşte. Această despăgubire o primeşte soţia în cazul în care divorţul nu este din cauze imputabile ei. Adică în cazul în care divorţul este din vina soţiei nu primeşte despăgubirea. Această sumă se stabileşte tot înainte de căsătorie şi trebuie specificată în contractul de căsătorie. Această sumă trebuie să vă gândiţi să fie destul de mare, să vă permită să vă deplasaţi până la viitorul domiciliu, poate în altă ţară, şi să vă plătiţi tot ceea ce este necesar traiului pentru cel puţin un an, undeva la minim de 7-8 mii de euro sau chiar mai mult. În legislaţia islamică, în caz de divorţ, bunurile nu se împart, nu există partaj. Asta se poate întâmpla în cazul divorţului civil şi în funcţie de ţara unde locuiţi.
Nu vă fie ruşine de această negociere. Este normală şi firească. Această negociere o face tutorele dumneavoastră deşi, se poate face şi de către voi înşivă.
Toate aceste înţelegeri trebuie trecute în contractul de căsătorie, nu acceptaţi să nu fie trecute din cauză că nu este loc sau ne grăbim sau orice alt motiv. Dacă sunt trecute, trebuie respectate, dacă nu sunt trecute, la revedere.

Contractul de căsătorie şi ceremonia

Atât contractul cât şi ceremonia de căsătorie trebuie să se desfăşoare în limba pe care o înţelegeţi şi voi, adică mirele şi mireasa precum şi martorii şi tutorele, altfel se pot naşte discuţii şi interpretări. Nu acceptaţi un contract sau o ceremonie într-o limbă pe care nu o înţelegeţi. Un contract de căsătorie civilă sau religioasă este un lucru foarte important şi nu trebuie tratat cu indiferenţă, nu numai că este viitorul dumneavoastră în joc dar oare nu credeţi că desconsideraţi această uniune? Gândiţi-vă că nu este o simplă formalitate. Este un act esenţial în viitorul dumneavoastră. În contract să specificaţi foarte clar ceea ce doriţi şi ceea ce aţi stabilit, ca să nu existe posibilitatea interpretărilor.
Căsătoria se poate desfăşura acasă, la moschee sau în parc, asta nu este o problemă, nu există obligativitatea să se desfăşoare la moschee şi poate să fie condusă de orice musulman practicant, credincios.
La căsătorie, trebuie să fie de faţă doi martori bărbaţi sau un bărbat şi două femei sau 4 femei. Martorii trebuie să fie musulmani/musulmane practicante. Ar fi minunat dacă aţi invita la ceremonie martori dintre cei cunoscuţi în comunitate ca musulmani credincioşi, practicanţi şi nu pe cine se nimereşte pe acolo. Trataţi cu seriozitate fiecare aspect al căsătoriei.
Clauzele contractuale nu pot fi în contradicţie cu Islamul, asta este normal şi firesc, dar chiar dacă mireasa este creştină nu pierde absolut nimic din drepturi în cazul unei căsătorii islamice. Dacă mireasa vrea să rămână creştină, este alegerea ei şi nu poate să fie obligată să-şi schimbe religia. Dacă soţul vă impune, o cere, sau vă obligă sau şantajează într-un fel sau altul să vă convertiţi la islam, renunţaţi, pentru că nu este bine. Este un ticălos. Trecerea la islam se face numai din inimă şi din convingere, atât nu vă jucaţi cu sufletul vostru!
Dacă mirele încearcă să spună: "stai dragă, lasă condiţiile şi toate poveştile astea despre zestre (mahr) şi tutore şi limbă să înţelegi că este doar o simplă formalitate!", eu vă spun că aşa va trata şi căsătoria cu dumneavoastră – CA O SIMPLĂ FORMALITATE.
Arătaţi respect pentru această căsătorie, findcă se face în faţa lui Dumnezeu şi de dragul Lui. Funda?