Dacă nu ai chef de drame te sfătuiesc să nu citești asta.

Am 15 ani și nu am o relație foarte bună cu mama mea. Niciodată nu am avut... Încă de când eram mică, tot ce făcea era să vorbească pe un ton ridicat cu mine și să se comporte foarte urât. Nu am auzit niciodată de la ea un "te iubesc". Nu am auzit-o niciodată să-și recunoască greșeala sau să-și ceară scuze. Ne tratează pe mine și pe tata ca și cum am fi ultimele jeguri de pe pământ.
Din această cauză am făcut o greșeală foarte mare, m-am apucat de fumat. Sinceră să fiu, recunosc că nu a fost o decizie bună deloc, dar acum nu mai am astfel de preocupări. Ea a aflat de acest lucru și acum îmi interzice să am prieteni și să ies din casă, deși am recunoscut tot și mi-am asumat. Chiar îmi pare foarte rău și nu mai rezist să stau în casă și să nu vorbesc cu nimeni.
Am note bune la școală, peste 8 și sunt și olimpică la multe materii. Am și un hobby: cânt la chitară. Eu chiar mă străduiesc s-o înțeleg pe mama și încerc s-o ascult, dar la cea mai mică abatere începe cu șantajul emoțional. Și lovește unde doare mai tare... Îmi spune că-mi vinde chitara și îmi taie internetul, îmi ia telefonul etc.

ȘTIU că și eu am greșit. Da, îmi asum. Dar sincer, mi se pare exagerat să-mi interzică să socializez. Am vorbit cu tata despre asta, are aceeași părere, dar nu nu avem niciun cuvât de spus. Pentru ea părerea noastră este zero. Am discutat și despre un posibil divorț, dar nu se va înâmpla pentru că amenință că se sinucide.

Eu nu știu ce să mai fac. Dar în ritmul ăsta nu mai rezist. Toată iua fac teme și învăț, nu ies deloc din casă și chiar îmi doresc să îmi revăd prietenii...Ce pot face în privința asta?

Și nu, nu voi fugi de acasă. Consider că aceasta nu este o soluție.

Nu este nicio tragedie că te-ai apucat de fumat. Nu îţi face prea mari probleme, instabilitatea ei psihică nu trebuie să fie povara ta. Chiar dacă nu e "corect politic" sfatul meu, cel mai bine ar fi să îţi vezi de treburile tale, chiar dacă trebuie să minţi sau să te ascunzi sau mai ştiu eu ce, ţine cont că ai şi un tată care este de partea ta. Pentru tine lucrurile or să devină cu timpul doar mai bune. Sunt nesemnificative chiar; pune-te în locul tatălui care se simte obligat să ducă o viaţă întreagă la cheremul ei. Ameninţările şi şantajul denotă aici ori probleme psihice ori un caracter infect. Tu nu ai nimic de făcut, singurul ce poate schimba ceva e tatăl tău, îmi pare rău sincer pentru el.

Daca ameninta ca se sinucide, nu o va face.

Dupa parerea mea solutia e la tatal tau. El acum nu zice prea multe pentru ca s-a obisnuit cu situatia asta si poate ii pasa mai putin cat il afecteaza pe el, dar trebuie sa se gandeasca mai cu atentie si la efectele pe care le simti tu.
Ar trebui sa ai o discutie serioasa cu tatal tau si sa puneti la cale niste planuri, pe care probabil o sa trebuiasca dupa aceea sa le mai modificati in functie de reactia mamei tale, dar important e sa actionati.

Ii zici ca daca vrea sa te mai intorci pe la ea cand va fi batrana, sa nu te trateze ca pe un animal, ca altfel asa o vei trata si tu. Punct -_-

In primul rand cred ca ar trebui sa vorbesti cu ea, si sa ii spui ceia ce gandesti, toate mamele isi iubesc copii, incearca si tu sa o intelegi, daca iti spune sa nu mai iesi din casa tu spune-i ''cu ce drept ma tii in casa? poate daca te comportai ca o mama care isi iubeste copilul nu ma apucam de fumat '' acu depinde si de cati ani ai

Salut. Ai un aliat foarte important in povestea asta: pe tatal tau. Mentine relatia cu el una stransa. Mama ta are o personalitate foarte toxica, daunatoare pentru voi, si intr-adevar, ar fi mai benefic pentru tatal tau sa divorteze iar tu sa ramai in custodia lui. Discutati cu un avocat si cu un psiholog problema asta. Legal, ea nu va poate forta sa stati cu ea. In cel mai rau caz, se sinucide, tot e mai bine decat sa o faci tu. Totusi, in cazul mamei tale nu cred ca se pune problema de sinucidere. In multe cazuri, cei care ameninta, o fac doar ca sa primeasca atentie si sa fie luati in serios, sa li se indeplineasca dorintele. Vorbeste cu tatal tau sa va intalniti cu un avocat si cu un psiholog. Spune-i tatalui tau sa puna piciorul in prag. Este foarte serioasa treaba sa stii. Spune-i tatalui tau sa o ignore, si sa faca demersurile pentru procesul de divort. Mama ta ori se va potoli, ori va va lasa balta. Convinge-l pe tatal tau cu privire la asta. Si un ultim sfat: lasa-te de fumat daca inca mai fumezi, Acum, cat inca esti la inceput, iti va fi usor. Mai tarziu o sa iti fie greu.

Avocat + psiholog. Asta va trebuie. Succes!

Sincer nu am o ideea de care ca sunt sigura ca ar funcționa insa încearcă sa socializezi cu ea si sa o întrebi despre trecutul ei, poate atitudinea ei e cauza unei întâmplări din trecut. Încearcă sa ii intri in suflet si sa găsesti problema, sa zicem sa o astepti intr-o seara cu floricele si un film bun sa stați "ca între fete" si sa încerci sa o iei in vorbă, poate afli lucrurile necesare pentru a gasi o solutie. Încearcă sa o cunosti mai bine si daca afli ce ai nevoie si va apropiați destul o faci sa înțeleagă ca nu procedează corect si ca te rănește conportandu-se asa.