Hai sa iti zic compunerile/poeziile mele. Tot asa ciudatele
Traiesc in minciuna si mor in uitare
gandul e departe iar imaginatia zboara,
Trupul e neclintit in fata gloantelor pline de ura
Ce il gauresc, trase de cosmarul orcarui adolescent.
Asta e o compunere
Ajutor! Se aude de undeva, de unde? Din inima mea.
Tip cat pot, nimeni nu ma aude, zac intr-un infinit cosmar amar. As vrea sa plec dar nu gasesc iesirea, e frig si umed, ma distruge gandul, ma doboara amintirea, ma nelinisteste privirea aceea ce rasare in departare.
Se apropie si madoare. A disparut, si am adormit. Cand m-am trezit un inger ma privea si mi-a spus "Bine ai venit in lumea mea".Nu stiam cine era dar vocea ii era lina ca suntetul unei viori si dulce ca o acadea. Din ochi ma alinta, viata mai frumoasa imi facea dar ceva lipsea... cine era si ce vroia? Am intrebat si mi-a raspuns asa:
-Sunt constiinta ta si nu te voi lasa sa mori asa, ai inainte viata.
Atunci m-am trezit in pat.
A FOST UN VIS...
1}Tu m-ai parasit.Inima mea este neagra si rece.Te rog vin-o inapoi, nu ma parasi te rog!
2}Tu ai plecat de acasa pentru totdeauna, si nu mai mai vizitat.Inima mea este neagra si rece.Sunt trist si singuratic.Vin-o odata sa ne mai intalnim.Caci nu ne vom mai revedea.Pa pa, iubirea mea!