De ceva timp am inceput sa gandesc foarte rau. Am niste ganduri care ma sperie si ma fac sa nu mai fiu eu. Ganduri ca o sa le fac rau celor apropiati, mie, animalelor. Imi e frica ca o sa o omor pe cineva, ca o sa imi fac rau mie. Aceasta stare s-a amplificat cand am citit despre TOC. Am citit mai multe cazuri si am inceput sa cred ca gandesc si eu exact ca ei. Mereu cand vad o persoana si spun ca este frumoasa, vine un gand care spune ca este urata. Sau dacă cineva plătește ceva, imi vine in minte un gand ca merita sa pățească asta. Imi pare rau pentru tot, imi pare rau ca gandesc asa. Nu vreau sa fiu invidioasă, nu vreau sa gandesc urat. Imi iubesc părinții, prietenii, dar aceste ganduri ma fac sa cred ca sunt rea. Imi e frica sa mai fac anumite lucruri. Am făcut cateva ședințe de consiliere online. Mi s-a recomandat sa iau vitamine si niste pastile de relaxare, dar starea mea nu s, a îmbunătățit. Am 17 ani, urmează să dau simularile, dar parca nici pe invatat nu pot sa ma mai concentrez. Nu imi dau seama ce e cu mine. Ce sa fac? La psiholog pot sa mai merg in iulie. Atunci am posibilitatea.

Chiar trebuie să te relaxezi, pentru că stresul amplifică stările. Mă confrunt și eu cu aceeași problemă, iar în perioadele aglomerate mi-e și mai greu decât de obicei să mă confrunt cu ele. E important să intervii asupra problemei cât de repede cu putință, pentru că de cele mai multe ori se agravează și e mai greu de intervenit asupra ei.
Sentimentele astea de vinovăție, faptul că ai impresia că dacă gândești un lucru e echivalent cu a-l și înfăptui sunt tot specifice tulburării obsesiv-compulsive. E doar o tulburare de anxietate și deși îți face viața amară, nu e imposibilă.
O tehnică frecvent folosită in psihoterapie pentru automotivare: gândește-te cum ar fi ca prin minune să fii vindecată și savurează acel moment și sentimentele plăcute cât mai mult timp. Așa îți vei induce inconștient ideea că poți lupta cu problema și că nu te poate doborî.

Buna ziua,

Parerea mea e ca cel mai bine ar fi sa ceri ajutorul specialistului. Poti incerca sa vorbesti cu mama ta, cu duhovnicul sau cu consilierul psihologic de la scoala unde inveti. Rezolvarea este in tine, nu uita asta. Sanatate multa.