De ceva timp am niste ganduri care ma supara. Gânduri ca nu imi iubesc familia, ca nu iubesc pe nimeni, ca nu vreau sa fac bine, ca nu imi este milă de nimic. Am impresia ca nu pot sa mai simt...? (mai mult)

Question

De ceva timp am niste ganduri care ma supara. Gânduri ca nu imi iubesc familia, ca nu iubesc pe nimeni, ca nu vreau sa fac bine, ca nu imi este milă de nimic. Am impresia ca nu pot sa mai simt iubirea, binele, mila. Eram o persoana care voia să ajute, care voia să ajungă undeva, sa ajute câinii, oamenii. Simțeam o iubirea foarte mare fata de animale, iar acum parca nimic. Gândurile astea ma fac sa ma simt rau atât psihic, cât și fizic. Imi e frica sa nu înnebunesc, imi e frica ca nu pot sa mai ajung acolo unde vreau, imi e frica ca o sa raman fara sentimente. Nu stiu ce s-a intamplat cu mine.  Toate acestea au inceput dupa pierderea unei persoane dragi si despartirea de iubit. Vreau sa ajut, sa fac bine, sa doresc binele tuturor, dar ceva in mintea mea vine cu argumente rele, care ma deranjeaza si ma fac sa ma simt prost. Singura persoana pentru care simt iubire si ca as face orice este el, baiatul care m-a parasit. Problema este ca ma pregatesc pentru admiteres  la politie si imi este frica ca din cauza asta nu o sa mai intru.  Voi ce imi recomandati sa fac? O sa merg la psiholog dupa sarbatori, dar am nevoie de niste sfaturi si acum.

ALGator · Accepted Answer

Crezi că îți citesc ăia gândurile la admitere?
Coboară ștacheta! Ești om, nu super om. Nu iubești pe nimeni, dar ai gânduri onorabile. Îți faci probleme pentru alții mai mult decît trebuie, știi să pui cratima. Cītă vreme nu faci rău nimănui ești 100% ok.
Eu aș avea totală încredere în tine așa cum ești.
Succes, fii mai blinda cu tine! Viața nu e film sau roman.

danay72 · Answer

E foarte bine ca mergi la psiholog. Înainte făceai binele pentru ca asa doreai, nu condiționată de cineva. E adevărat că durerea te face sa suferi, dar nu permite ca să te facă să suferi si mai tare. Învinge răul prin bine si vei suferi mai putin. Cu cat te implicit mai mult în ai ajuta pe alți, cu atat te vei simți mai bine.Aceasta te va ajuta sa ai o atitudine pozitivă. O inima veselă înseninează fața.

Paula555 · Answer

Problema e ca atunci cand fac bine apare iar un gand rau, care ma supara si dupa dispare orice chef. Simt ca nu mai fac din inima. Chiar nu stiu ce sa mai fac. Vreau sa fiu ca inainte.

ALGator · Answer

Sînt doar faze din viața ta, normale și nu îngrijorătoare.
Ești tânără, nu ești datoare nimănui. Cei apropiați ție vor fi fericiți să te știe bine.

danay72 · Answer

Chiar dacă apare, încearcă și inlatura-l prin atitudine pozitivă. Gandeste-te cum ai bucurat persoanele pe care le-ai ajutat. Nu inseamna ca nu ai facut din inima, ci ca gândirea negativă te influențează.

ALGator · Answer

Cu parere de rau. Nu se prescriu medicatii pe internet de catre nespecialisti si fara existenta unui diagnostic! 
Diazepam e clasat ca drog datator de dependenta si scos din uz in Suedia.
Eu sunt convins ca Elena Mara NU sufera de nimic psihic. Daca totusi ar fi asa, trebuie sa vorbeasca cu un terapeut.

JeffFantasy · Answer

Diazepamul sau Xanaxul, este anti anxiatic, o va calma. Pacat ca nu suntem si noi in rand cu lumea da legalizam macar medicamentatia pe baza de cannabis. Cateva picaturi din ulei de canabis sau 2 fumuri, calmeaza orice stare neplacuta de la banala durere de cap pana la dureri severe. Are efect anti anxiat, relaxant si linistitor

ALGator · Answer

Cunosc o persoană care a stat în carantina și dezintoxicare doi ani pentru Diazepam. Înainte era clar anormală.
Eu nu am probleme cu ce consuma lumea, dar să recomanzi altcuiva e cu totul altceva.

Raducons · Answer

Cred ca este depresie starea prin care treci, asa ceva simt si eu, la admitere nu are cum sa te afecteze daca nu spui la nimeni ce simti si tii pentru tine.

Paula555 · Answer

Se poate trece peste asa ceva? Imi este foarte frica ca o sa imi afecteze viitorul.

Raducons · Answer

Se poate trece daca apare ceva in viata ta care sa te motiveze si sa incepi sa-i vezi pe ceilalti cu alti ochi, eu mi-am dat seama tarziu si nu am mers la psiholog si inca sunt asa dupa 6 ani.Succes!