De ceva timp am o problema care incepe sa ma deranjeze din ce in ce mai mult. E vorba despre ganduri. Pana acum cateva saptamani aveam o viziune foarte mare asupra vietii. Visam la un viitor maret, aveam de gand sa ajut oamenii si animalele, imi doream foarte mult sa fac fapte bune, dar de cateva saptamani nu mai gandesc asa. Sunt niste ganduri care nu imi dau pace. Asta s-a intampla dupa ce un baiat, pe care il iubesc, a incetat sa mai vorbeasca cu mine. Acum apar ganduri care imi spun ca nu vreau sa ajut, ca sunt o persoana rea, ca primesc prea mult, ma fac sa simt ca nu iubesc pe nimeni, ganduri care incearca sa ma faca o persoana rea, imi pare rau de ele si imi e frica ca peste ceva timp nici parerea de rau nu o sa o mai simt. Incep sa ma simt din ce in ce mai prost, iar daca meditez mult asupra lor am impresia ca, chiar asa vreau sa fiu. Nu vreau sa gandesc asa, nu eram asa. Nu stiu cum sa scap de ele. Imi e frica sa nu ajung o persoana indiferenta caruia sa nu ii pese de nimic si care nu vrea sa ajute. Tin sa va spun ca am avut si o pierdere in familie, acum un an sora mea a murit fiind bolnava de cancer si acum stau cu bunica. De atunci nu mai suport sa vad persoana bolnave. Nu stiu cu cine as putea sa mai vorbesc. Voi ce imi sugerati sa fac?

Ai zis ca baiatul acela a fost intrerupatorul care ti-a stins pasiunea si ce-ai mai zis tu. Poate ca ceva in trecutul tau (mai recent sau mai indepartat) nu a mers cum ai fi vrut si adancul subconstientului tau (care functioneaza in moduri ale dracului de ciudate si de nefericite) cumva a tras circumstantial concluzia ca cu ai avea vreo implicare, ca ai fi cumva vinovata. Eu zic ca in acel moment din trecut a aparut un fel de gand mai mic, un muguras, care statea deoparte, acel gand fiind acela ca esti cam naspa, nu meriti atentie si afectiune, chestii de-astea. Gandul ala s-a umflat si te-a acaparat ori cand te-ai despartit de baiatul ala, ori cand ti-a murit sora. Cel mai probabil, ordinea a fost asa: decesul a fost evenimentul care ti-a plantat ideea aia si despartirea ti-a accentuat-o. Am zis ca in locul decesului o fi fost alt eveniment pentru ca, na, nu te cunosc cum te cunosti tu...
Ca sa treci peste, poti sa stai tu cu gandurile tale. Infrunta-ti gandurile. Te gandesti ca o sa devii o vrajitoare? Impaca-te cu ideaa (ideea ca te gandesti la asta, nu ideea ca chiar asta o sa devii), lasa gandurile sa iti vina si, cand te linistesti, ia-le pe fiecare in parte si incearca sa le gasesti sursa. Ti-am zis cam ce s-a intamplat in subconstientul tau, completeaza tu schema cu alte chestii care ti s-au intamplat. Poate ca nu doar despartirea au contribuit la plantarea sau accentuarea idei ca esti naspa, vezi si tu. Poate ca moartea si desparitrea au generat si alte probleme in afara de gandurile astea, ganduri gresite sau deceptii care vor iesi la iveala mai tarziu si poti sa le previi pentru ca de ce nu. Pune-ti intrebari: ce parere ai tendinta sa iti faci despre subiecte anume, si asa mai gasesti cate o neregula. Pana la urma, daca te auto-elevezi, nu strica sa o faci cu totul.
Daca nu te descurci singura sau nu ai energie, du-te cu tupeu la un psiholog si spune-i ce s-a intamplat. Daca simti ca raspunsul meu a lasat o urma in tine, spune-i si ca te-a influentat un strain obscur cu pardesiu de pe internet.