De ceva vreme mi-am descoperit un mare viciu și nu pot scăpa de el: gelozia. Nu am fost niciodată gelos pe cineva, însă de când m-am inscris la facultate și mi-am făcut un nou grup de prieteni, treaba asta mă roade și îmi provoacă doar probleme. Vedeți voi, eu am fost mai singuratic de felul meu în copilărie și nu prea aveam prieteni, de aceea incerc sa fac tot posibilul ca oamenii să mă placă și să rămână alături de mine. De multe ori sacrific chestii personale și mă schimb eu ca să îi atrag pe ceilalți, ba chiar incerc să mă adaptez la preferințele lor însă atunci când văd persoana X cu care mă înțeleg foarte bine că preferă să vorbească cu altcineva sau se înțelege cu ei mai bine decât cu mine, mă apucă o criza de gelozie enorma. Atunci când câteva persoane din grupul nostru ies in oraș și nu mă cheamă, fac și mai rău. Mă simt trădat și îmi fac tot felul de gânduri nașpa despre mine și cât de singuratic sunt. Sunt conștient că nu e ceva bine și că e normal ca o persoană să vorbească cu toată lumea, însă din nu știu ce motive mă simt foarte prost atunci când prietenii mei ii prefera pe alții. Cel mai mult mă macină faptul că ei se împacă mai bine cu ceilalti, in timp ce eu am făcut mai multe pentru ei, și asta e frustrant. Cum as putea sa trec de gelozia asta aiurita, sau macar sa par mai interesant pentru oameni că să mă vrea ei mai aproape?

E cumva normal să te deranjeze dacă ei fac asta, până la urmă e într-o mică măsură trădare. cum să fii mai interesant? de obicei chestia asta vine natural. Încearcă să cauți trucuri cum să-ți sporești carisma și cum să creezi o conexiune mai puternică cu oamenii. Să știi că de multe ori oamenii ajung să nu-i placă atât de mult pe cei care fac totul pentru ei, nu știu de ce. Probabil fiind atât de implicați au impresia că pot face orice cu ei că ei tot vor rămâne lângă, așa că poate nu ar strica să le arăți că poți fi și indepdent și nu depinzi atât de mult de ei pe cât cred ei. Eventual fă-ți și alte grupuri de prieteni ca să nu ai sentimentu că dacă nu o să mai fi cu ei, gata o să rămâi singur. Disperarea asta nu e deloc bună și poate ei cumva o resimt și de aia te evită.
Sărbători fericite!

Constatarea ta personală că este aiurită este un început bun pentru schimbare.
Sentimentele sunt mai repezi ca rațiunea. Ele au unul sau mai multe surse. În acest caz unul din ele este nesiguranța, teama de a nu fi iubit. Rădicinile pot fi adânci, cum ai fost tratat când erai mic, sau amintiri de la strămoși. Ce poți face? Se numește inteligență emoțională. Mai exact să precizăm. Inteligența de obicei măsoară inteligența rațională, cât de bine reușim să manipulăm concepte abstracte. Asta facem cu raționamente, gândurl logice, utilizând cuvinte și imagini interioare ale conceptelor. Dar în viața reală totdeauna un gând este însoțit de o emoție, care este o evaluare, bun sau rău pentru viață. Care primează totdeauna? Emoția. Pot controla, domina, regla emoția? Da, prin evaluare rațională cu ajutorul cuvintelor. Ce cuvinte? Acelea cu care dialogăm cu noi înșine. Exemplu. Ce fac cei ce se roagă la Dumnezeu? Tot un dialog cu ei înșiși. Dacă este repetat, el începe să aibă efect? Asupra cui? Asupra celui care l-a efectuat, vorbit, rugat. Cum se realizează asta? Vorbele repetate ale rugăciunii crează o realitate interioară, care cuprinde treptat tot creierul și se substituie altei realități. Ce poți face dta. Ce spune sentimentul tău? Ei nu mă iubesc, apreciază. Cu ce poți contracara? Cu o autosugestie, mantră, contrară. Astfel poți repeta de mai multe ori pe zi într-un moment de liniște această mantră. X ( ei) mă iubește, mă iubesc.

Bun venit in viata reala