De curând am cunoscut un tip, e băiatul fostei mele șefe. Menționez că am 17 ani! Nu am conversat cu el, ci doar în grup, câteva vorbe. Mi-a fost simpatic de la prima vedere, însă atracția a crescut treptat și a continuat să existe pe tot parcursul șederii mele acolo în complexul unde eram cazată pentru locul de muncă, mai exact doua săptămâni. Nu mi-am permis să inițiez vreo conversație cu el, fiindcă gașca era destul de mare și s-ar fi auzit vorbe care mi-ar fi stricat imaginea la locul de muncă, cât și în viziunea șefei mele. Ideea principală e în felul următor, eu am plecat de acolo pentru că am demisionat din anumite motive și mi-a părut extrem de rău că nu-l voi mai vedea. El mă privea mereu într-un mod drăgut și simultan, părea și inabordabil, dar și că ar dori să-mi capteze atenția. La fel însă, îi zâmbeam.
După ce am plecat, exact în acea zi, a venit o tipă care oarecum ar fi lucrat în locul meu. Peste câteva zile, să aud că a ieșit cu tipa aceea și că ar da semne că o place. Mă simt extrem de prost. Mă simt ratată, urâtă și sunt foarte invidioasă și nu mă recunosc. Nu știu ce să fac pentru a remedia starea asta, mă simt al naibii de prost ca și cum aș fi fost înșelată și simt un sentiment de invidie foarte intens, sentiment pe care nu-l pot stagna transformându-se în frustrare. Nu vreau să fie așa! Fata aia nu este vinovată cu nimic și nici el că nu se simte poate atras de mine, sunt conștientă de aceste lucruri, dar în mine tot zac aceste gânduri și stări negative. Am început să mă întreb dacă sunt suficient de frumoasă și mă machiez, probez haine, mă aranjez. Asta ca să-mi demonstrez că de fapt sunt mai frumoasă ca ea și toate astea involuntar. Probabil aparent e banal ceea ce spun, dar pentru mine e serios și destul de grav ce se întâmplă. Mă simt de tot căcatul mai exact.
Aștept niște răspunsuri mai dezvoltate, vă rog.
Ordonare:
După relevanţă
O să-ți țină frustrările astea ceva timp până uiți de el și n-o să-ți mai pese, apoi o să dai de un tip care să-ți acorde toată atenția și aprecierea de care ai nevoie și o să uiți de rahaturile astea. Fă-i și tu ceva constructiv cu timpul tău, nu te mai concentra atât pe aia.
Răspunde
Mă simt de tot rahatul mai exact.
Așa și ești.
1. Dacă ai simțit ceva atunci, trebuia să faci ceva atunci.
2. Nici un băiat, bărbat, prieten, amant, crush, soțu nu este propietatea ta personală. Până nu o să înveți asta, vei suferi toată viața, de acum până la moarte. Așa suferă toate rahaturile care se complac să rămână în starea de rahat.
Cum ar trebui să se simtă un băiat dacă tu îl respingi?
Urât, prost îmbrăcat, ratat?
Faptul că ție ți-a placut de cineva care nu avea sentimente pentru tine nu este o tragedie.
Uneori nu putem obține tot ce ne dorim iar asta nu înseamnă că trebuie să dramatizăm, să invidiem pe alții pentru ce au.
Fii tu însuți, ai doar o viață, cândva o să găsești pe cineva care să te aprecieze și să te iubească așa cum ești.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
