De la o vreme nu ma mai pot intelege deloc cu parintii, cand eram m-ai mica totul era ok dar acum e groaznic, ei nu ma pot intelege de loc si eu nu stiu cum sa ii fac sa ma inteleaga.Eu nu sunt copil exemplu, dar sa fim seriosi nici ei nu sunt parintii ideali.Intodeauna ma jignesc si vorbesc urat cu mine.Cred ca numai ei au dreptate, imi da exemple de "copilul perfect", si eu le dau exemple ce copii rai si incep sa urle la mine.Nu ii mai pot suporta, imi spun mereu ca sunt de c***t si v-oi fii o rata.Nu imi place sa le arat ca pe mine chiar ma afecteaza cand ma injura si spun lucruri urate, nu imi place sa plang in fata lor i-ar atunci cand o fac nu ma iau deloc in serios. Intr-un fel sau altul din tot ce imi zic ei dau de inteles ca vor sa scape de mine.In familia mea sunt chiar in plus.Si in loc sa le pese de ce le zic, imi vorbesc la misto. Tipa la mine intruna si orice as face nu e bine, si dupaceea se intreaba de ce nu stau si cu ei, stau la calculator si nu ies din camera mea decat cand plec undeva. Ei au inpesia ca un copil mai rau ca mine nu exista.Si nu inteleg ce fac rau, sunt linistita, nu deranjez pe nimeni, am bun simt, stiu sa ma comport, nu prea imi place mie scoala cam atat.Imi da mereu exemplu pe o colega de la mine din clasa cu care sunt prietena, si imi vine sa ma culc si sa nu ma mai trezesc.Sincera sa fiu cand eram in clasa 5 invatam bine aveam note de 9-8-7 mai rar 6, si nu erau multumiti de mine, si am vazut ca nu am cum sa ii fac multumiti, am scazut usor usor... Cand fac o prostie imiedeat se duc si se lauta la toate rudele si totii vecinii, dar nu vad niciodata partile mele bune, cand fac ceva bine trag de ei sa ii spuna bunicii.Ar mai fi de spus multe, mult prea multe. Oricum toate astea mie m-au ajuns. Ce pot face? P. S "am 20 de ani si sunt in clasa a 12-a"Am incercat sa merg la psiholog si femeia respectiva, adica psiholoaga chiar m-a ajutat intr-un anume fel, si i-a spus mamei ca am 20 de ani si ca trebuie sa imi fac viata.Doamne nu va zic ce panarama a facut maicamea in cabinet, ca ce ca eu i-am dat viață ca trebuie sa stea lângă mine sa aiba cine sa imi dea o cana cu apa la bătrânețe. Of Doamne in ritmul asta ma mai maturizez la **** infine.Deasta ma si iau toti colegi in ras la scoala si ma fac in toate felurile pentru ca is foarte depres in urma divorțului dintre parintii mei care a avut loc de la o vârstă foarte fragedă. Oricum eu sunt convins ca situatia de învățământ a copiilor din România depinde foarte mult si problemele familiare pe care le are copilul. Gen daca tu vii de la școală si in loc ca părinții sa te încurajeze te iau la înjurături credeti-ma ca nu vom ajunge bine, cel putin asa vad eu lucrurile. Sa nu mai zicem de faptul ca nu ne putem maturiza si vom fi obligati de parinti sa stam cu ei până la adânci bătrânețiCred ca fiecare dintre noi are o dorinta un vis un plan irealizabil datorita nesustinerii parintilor in ceea ce dorim pe viitor sa facem si tocmai de aceea nu vom reusi niciodată sa atingem apogeul, standardul sau planul pe care noi ni l-am propus.Cati dintre noi dau un exemplu nu si-ar fi dorit sa aibă o cariera in muzica sau actorie desi noi suntem singurele persoane care suntem in masura sa stim atribuțiile noastre, parinti spun ca nu avem calitățile necesare, iar planul nostru devine esuat ca sa zic asa.Asta se întâmpla si cu părinții nu ma sustin inn ceea ce fac si cred ca numai ei audreptate.Ce pot face? Numi spuneti răspunsuri gen asculta sfaturile parintilor ca m-am saturat de ale asfel ca nici nu imi vine sa le mai iau in considerare.Astept sfaturi!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook