| AnielAn a întrebat:

Buna, de la varsta de 12 ani m-am imprietenit cu 2 fete (acum am 16). Totul mergea foarte bine chiar daca ne mai certam uneori.Ele s-au apropiat mai mult una de alta si se vedeau mai des mai ales cand mergeau una acasa la alta ba chiar si dormeau una la alta. Eu nu eram asa apropiata dar in schimb atunci cand ieseam toate 3 faceam o multime de chestii impreuna si eram ca niste surori chiar daca uneori, cand jucam jocuri gen v-ati ascunselea ele isi ziceau la ureche unde ma ascund ca sa nu pice la numarat. In ciuda a toate am continuat sa fim prietene si cu timpul am crescut si ne jucam normal, fara sa trisam apoi ele doua aveau perioade in care se certau, ba se impacau dar de multe ori se certau si din cauza mea stiu ca odata una zicea ceva despre cealalta si eu spuneam si asa se certau dar astea au trecut si ne intalneam toate 3 si jucam toate jocurile posibile vara iar iarna mergeam cu sania sau ne bulgaream ori mergeam acasa la una din noi. La un moment dat s-a mutat langa noi un baiat de varsta noastra si am mai inceput sa iesim toti. Mai mult eu cu el si cu o fata, cealalta incepuse sa iasa mai rar, dar iesea si ea cand putea. Ne-am imprietenit si mergeam foarte des la el acasa pentru ca parintii lui pleaca si ramane singur ( nu va ganditi la prostii doar ne jucam carti sau alte jocuri sau ne uitam la filme) Pe fetele astea am ajuns sa le iubesc mult si sa tin la ele cand eram mica si "proasta " le-am spus ca as face orice pentru. ele (va urma ceva scarbos) si eram in curte, s-au pisat fiecare pe rand in curte si am luat o piatra pe care s-a pisat una, am lins-o si alta piatra pe care s-a pisat alta si am lins-o si apoi lor li s-a facut mila de mine si m-am bucurat ca ne-am apropiat si mai mult. Ele au fost primele mele prietene, restul prieteniilor erau de scurta durata. Am ajuns sa tin enorm la ele, mai mult ca la o mama fara sa vreau efectiv asa simteam in inima mea. Ieseam afara in fiecare zi si in fiecare zi priveam pe geam si asteptam sa ma cheme, le chemam si eu dar le chemam tot dimineata devreme si ziceau ca mai tarziu si mai mult ele pe mine. Simteam ca daca nu merg o zi cu ele parca ma sufocam sa nu ies cu ele iar daca treceau 2 zile eram praf, ce sa mai zic de o saptamana intreaga sau chiar mai mult? de fiecare data ma intristam cand plecam in vacanta sau cand plecau ele ca nu ma mai vedeam dar ma si bucuram cand pleca doar una din ele si petreceam mai mult cu cealalta. In timp ieseam doar 2 sau cu acel baiat, una din fete nu mai prea iesea, treptat ne-am vazut o data la nu stiu cate luni, un an si momentan, eu cel putin nu m-am mai intalnit cu ea de 2 ani acum are si prieten si petrece timp doar cu el dar nu ma deranjeaza asa mult pentru ca m-am atasat mai mult de fata cu care ieseam mai des. Vara mergeam zilnic la ea pentru ca parintii ei mergeau la servici si stateam cu ea si cu fratele ei mai mic, ieseam dupa cu bicicletele sau faceam tot felul de lucruri ori daca ne intalneam cu baiatul ala mergeam la el sau ne plimbam toti 3. Int-o vara mergeam zilnic la fata asta pana cand am avut ocazia in sfarsit sa merg cu ea intr-o excursie de mai multe zile la o manastire ( doream si imi doresc mult sa dormim odata impreuna dar nu cred ca se va intampla, nu am discutat despre asta dar ea mi-ar fi propus, in fine) dar acea ocazie am ratat-o pentru ca mama a luat bilet la mare si nu puteam amana pentru o simpla excursie si am fost foarte suparata poate atunci aveam ocazia sa ne mai apropiem bine eu tineam la ea ca la o mama, si ea tinea la mine enorm dar nu cred ca asa de mult cum tineam eu dar nu astept asta. De fapt eu niciodata nu am iesit cu ea in oras doar ele 2 ieseau, o singura data cand am mers intr-un parc dar si atunci din intamplare. Eu eram mai imatura sa zic asa si ele erau alt fel, se imbracau alt fel, se aranjau alt fel, eu incercam pe cat posibil sa fiu ca ele dar nu ajungeam chiar la nivelul lor. Aparuse de ceva timp si SnapChat-ul si fetele aveau asa ca am instalat si eu doar ca ele faceau zile, eu nu intr-un timp una din ele nu avea semnal asa ca m-a rugat sa intru eu pe Snap-ul ei iar dupa ce s-a intors am plecat la mare si a pus o poza la poveste in care arata foarte frumos si i-am zis ca e frumoasa si ea mi-a raspuns cu un "te iubesc" atunci a fost cea mai mare bucurie din viata mea si m-a rugat sa facem zile happy Eram in culmea fericirii ( momentan am cu ea 530 de zile si sunt foarte fericita) Intr-un timp eram super apropiate si imi povestea zilnic toate problemele ei, stiam pe cine place, ce mananca, cand doarme absolut tot.Ma bucuram mai ales ca imi povestea ca mie imi povesteste si la o fata la prietena noastra a zis ca nici pe sfert nu povesteste cat ne povesteste noua. Dar dupa am inceput sa ne vedem tot mai rar o data la cateva saptamani, o data la cateva luni si cred ca s-a implinit si un an de cand nu ne mai vedem sau cel putin se implineste. Ea s-a mai schimbat (gen la cum arata sau se imbraca ) si de abia daca mai vorbim intamplator pe Snap. Mai nou nici cand merge la baiatul ala nu ma mai cheama ( inainte ma chema de fiecare data, nu exista zi in care sa nu ma cheme, e adevarat nici el nu ma prea suporta dar nu cred ca nu ma cheama din cauza asta ci asa pur si simplu) Acum are mai multi prieteni cu care iese in oras dar si inainte era la fel dar mai ieseam, acum deloc. Imi este dor de ea enorm, dar nu ii scriu despre asta pentru ca mi-e rusina sau frica ( nu are de ce nu musca) dar asa sunt eu plus ca eram obisnuita sa ma las chemata de ea si casa ei e fix in fata casei mele si de fiecare data cand e afara ies in curte ca poate ma vede dar nu imi zice nimic, am trimis si statusuri de pe net legate de chestia asta le vede, le salveaza dar nu zice nimic unul din statusuri chiar e evident ca e despre ea suna asa " Si mi-e dor de cea mai buna prietena, nu stiu ce mai face, cu cine umbla, pe cine iubeste abia daca mai vorbim cateva cuvinte". Problema e ca ea prin clasa a 9-a, acum e a 11-a zicea ca dupa liceu vrea sa mearga la facultate in Bucuresti pentru ca vrea sa se faca judecator sau procuror si numai acolo poate face si asa chiar ca nu o sa ne mai vedem. De fiecare data cand pleca undeva afara din oras sau din tara pentru cateva zile, chiar daca nu ne vedeam prea des ii duceam dorul in ultimul hal desi nu ne vedeam in fiecare zi poate doar o data la nu stiu cat timp Din ce am zis eu aici pare ca ar trebui sa o uit sa nu ma mai gandesc dar nu stiu cum sa-mi fac inima sa nu mai simta atata durere ca nu o mai vad si atata intristare. Atat de mult m-am atasat de ea incat gandesc cum gandeste ea, vorbesc cm vorbeste ea, pana si mersul e ca ea ( nu o fac pentru ca vreau pur si simplu a devenit un instinct de multe ori nu imi dau seama ca in gandurile mele intr-un fel vorbesc cu vocea ei atunci cand gandesc nu stiu cum s-a putut intampla dar toate astea sunt din instinct ) La limbi starine mai ales la engleza ne da sa scriem scrisori catre o persoana si intodeaunda incep cu " Dear Alexia" asa o cheama. Nu stiu ce sa mai fac sa ma intalnesc cu ea sa vorbim, mi-e teama sa ii scriu desi stiu ca nu se poate intampla nimic dar mai mult si pentru ca s-a schimbat foarte mult, as vrea sa ii arat ca si eu m-am maturizat si nu mai sunt aceeasi ca inainte pentru ca atunci cand eram cu ea eram foarte copilaroasa. Ii spun tot timpul cand e ziua ei " la multi ani" si ca o iubesc enorm dar nu stiu cum sa fac sa vada ca chiar sufar. Am vazut un status in care zicea : Daca e o persoana care aproape te-a uitat pune alta persoana sa intrebe de tine dar chestia e ca nu am pe cine sa pun si chiar de as avea ar putea raspunde cu nu stiu, nu am mai vorbit de mult. Inca imi amintesc ca ultima data cand ne-am intalnit a fost in prima zi de scoala din septembrie in care m-a salutat m-a intrebat ce fac eu i-am zis bine tu? ea mi-a zis ca bine si si-a intors capul zambind si a plecat, iar ultima data cand ne-am intalnit sa stam mai mult a fost cred ca acum un an sau aproape un an. ii duc dorul pe zi ce trece imi doresc atat de mult sa mai povestim macar putin, cateva minute, sa mai vad si eu ce mai e cu viata ei. In fine, m-am lungit cam prea mult, am exagerat as putea spune. Va rog ce sfat imi dati? Ce as putea face?

11 răspunsuri:
| Bondarel99 a răspuns:

Stiu ca e dureros sa iti pierzi cel mai bun prieten, dar daca tot sunteti vecine de ce nu incerci sa faci tu primul pas. De ex iei o prajitura sau ceva, te duci la ea cand o vezi in curte si ii spui ca vrei sa beti o cafea/un ceai sa mai povestiti ca nu ati mai vorbit de mult. Sau o chemi tu la tine. Daca tot nu merge prietenia atunci las-o, are alte prioritati, probabil ca isi doreste alt tip de prieteni si nu mai considera iesitul cu tine o varianta buna.

Răspuns utilizator avertizat
| Juper a răspuns:

BA happy da toti scrieti romane mie imi este lene sa citesc tot ala serios

| darkcynical232 a răspuns:

...wow.
Am doua lucruri sa iti spun si nu cred ca o sa-ti placa:
-Incearca sa iti maresti cercul de prieteni. Lumea se schimba, nu mai ai mentalitatea de la 6 ani, 12 ani si nici de la 15 ani. E foarte greu sa pastrezi o prietenie cand foarte multe lucruri in jurul tau se schimba.
- este foarte posibil sa fi BI (bisexuala). Nu te speria, nu este nimic in neregula cu acest lucru. Inteleg ca exista o stigma in Romania pe tema LGBT, dar nu trebuie sa te simti rau pentru ca esti un pic diferita. Eu insasi ma consider asexuala.
De ce am ajuns la concluzia ca ai putea fi BI? Din ce ai descris, reiese ca acorzi un interes foarte mare (aproape obsesiv) in aceste 2 fete, in special cu ultima prietena. Iti recomand sa arunci o privire pe linkurile atasate si apoi sa recitesti aceasta postare+sa analizezi tot comportamentul tau de pana acum in privinta asta.
NU ITI RECOMAND SA LE SPUI IMEDIAT PARINTILOR DACA AFLI CA ESTI INTR-ADEVAR BI!
https://www.kudika.ro/quiz/6002
https://www.ele.ro/sex/viata-sexuala/bisexual-sau-nu--14130
http://www.acceptromania.ro/blog/2009/06/04/despre-bisexualitate/
https://www.elle.ro/tag/bisexuala/

| AnielAn explică (pentru darkcynical232):

Ai înțeles gresit cu totul greșit. Eu o iubesc enorm dar doar ca pe o prietena care pe o cea mai buna prietena, în nici un caz nu m-am gândit la alt ceva, nici o data

| darkcynical232 a răspuns (pentru AnielAn):

Ok. Atunci ramane prima varianta.
Consider ca aceasta "iubire" a devenit un pic obsesiva si iti recomand sa incerci sa vorbesti si cu alte persoane. Nu ai nimic de pierdut daca iti vei face noi prieteni, ba din contra, vei castiga experienta de viata.
Poate par un pic cam dura, dar te rog sa iei macar in considerare acest sfat.