Nu cred că ți-e chiar frică de ei, ți-e doar scârbă. E o diferență mare, și mama îi omoară, dar nu îi e frică de ei. Eu, de exemplu, chiar mă tem de ei. Am arachnophobia, așa se numește teama de păianjeni. Dar am o frică serioasă, nu doar scârbă, și nu știu de ce. Nici să-i omor nu pot. Dacă ai reușit să-l atingi înseamnă că nu îți e frică. Eu nu pot să-i omor nici cu mătura, cartea, pantoful, etc. De frică. Chem pe cineva să-i omoare. Doar cu pușca i-aș putea omorî, altfel nu am curaj. Deci stai liniștită, că nu ți-e teamă, ți-am mai spus, ți-e doar scârbă. Aceeași problemă și cu viermii, nu că ți-ar fi frică, nu-ți fac nimic, dar ți-e scârbă.
Nu ii baga in seama. e ceva de genu cum faci cu o viespe daca nu te agiti nu te musca la fel e si cu paianjeni
Ai problema mea..mereu dupa ce il strivesc ma intreb: dar oare ce mi-a facut el mie?:< si mereu dupa ce am repetat asta si am incercat sa stau "cuminte" nu imi mai e frica.
Eu cunosc 3 metode;
1. O pastila numita cum so fi numit deam vazut-o la discovery facuta din zahar care sa te faca sa crezi ca nu-ti mai este teama( nu merge ca ti-am spus acu da poate ajuti un prieten)
2. Leagate la ochi si de maini si pune pe cineva sa puna un paianjen mai maricel pe tine.
3. Bagai la gratar ca daca tot ia omorat sa stii ca n-ai facut-o degeaba
elenaole întreabă: